Oradea city break

Greu, foarte greu m-am urnit din casă... dar... promisiunea e promisiune... așa că am pornit la drum.

E deja întuneric... Încă îmi șovoie sufletul că nu am apucat să ajung azi la herghelie deși... soarele uneori părea că strălucește atât de provocator doar pentru mine - știi... sunt razele acelea ghidușe care par că-ți dau bobârnace până le observi. Cavalcada de telefoane și întâlniri on-line mi-a înghițit și timpul și bucuria la care meșteream cu atâta sârguință și o feream în căușul palmelor ca pe un pui pufos și firav... 

Ei... dacă e prea întuneric pentru natură... hai în natura umană...

După câțiva pași... îmi revine sentimentul de sine... Ce decizie înțeleaptă să ies!

Sunt acasă! 

Sunt în Oradea!

Ceva vechi... ceva nou... la mijloc o apă... mai veche decât toate... dar mereu nouă...

E noapte târzie... dar orașul e populat de oameni care se plimbă liniștiți sau se bucură de căldura revederilor.

E frumos acasă!

De atâtea ori pășim grăbiți pe lângă lucrurile cu adevărat importante și frumoase...

De atâtea ori salutăm periferic ce s-ar cere a fi îmbrățișat pe-ndelete...

De atâtea ori ne înstrăinăm de ceea ce ar trebui să fie nucleul vieții noastre sociale...

Luminile Târgului de Crăciun civic încă mai atrag oamenii...

În ochii celui ce caută lumina spirituală... par iluzii deșarte...

În ochii celor mulți... e cuib de băut un ceai cald... de plimbat agale braț la braț... de adunat familia... de făcut poze pentru a păstra feeria momentului de împreună peste timp...

Pășesc repejor... și... zâmbesc...

Cât de frumos e orașul în care m-am născut...

Realizez că e un privilegiu...

Poate ar fi momentul să-i port eleganța și distincția mai mult în suflet...

E a treia noapte dintre Crăciun și Bobotează... noaptea Arhanghelilor... cei care conduc neamurile...

Mă gândesc la întrețeserea de semninții care au făcut ca acest oraș să fie ceea ce este azi... ca această / aceste țări să fie ceea ce sunt... Câți oameni și-au găsit măreția sau și-au fărmat destinele din frenetică iubire pentru neamul lor... Câți se află la confluența talazurilor... Câte suflete freamătă însuflețite la chemarea spirituală a comunității de limbă și cultură...

E loc sub Soare! 

Aerul e cald și blând.

Ledurile colorate încântă ochii... Focul sărbătorilor arde în suflete.

Arhanghelii veghează în liniște...