CARMEN VASILE

 

„Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar” M. Eminescu Proiectul Artă și creație literară pentru o educație integrată își propune dezvoltarea interesului pentru artă și cultură în rândul elevilor. Potențarea creativității elevilor, dezvoltarea imaginației și sensibilității artistice fructificate în mod practic.

E liniște în mintea mea... e liniște și în sufletul meu... atât de surprinzătoare încât nici gândurile nici cuvintele nu îndrăznesc să curgă spre mine așa cum o făceau cu aplomb zilele trecute... Am ajuns la a douăsprezecea noapte sfântă când cerurile sunt deschise... când „îngeri și oameni cântă împreună”... când cosmosul se revelează omului prin cele douăsprezece  constelații... când lumile spirituale cercetează minuțios gânduri și vorbe, trăiri și fapte și țes... împreună cu mintea buimacă, sufletul frăgezit și cugetul vigilent... noi vise... noi orizonturi...   Coroana e completă... pietrele prețioase și-au găsit locul potrivit... în momentul potrivit... Zgomotul urărilor e mult estompat și rarefiat... Mai ajunge câte una-două... precum șuierul neașteptat al unor petarde întârziate din focurile de artificii... Parcă e făcut ca la orice joc de artificii... după ce spectacolul pare să fi epuizat arsenalul... iar oamenii își îndreaptă gâtlejurile înțepenite de atâta privit în sus... s

Cu ziua de azi intrăm într-o nouă epocă... poate pentru că e prima zi de lucru... poate pentru că au apucat să iasă din mahmureală petrecăreții... poate pentru că s-au mai slăbit chingile singurătății anxioșilor... În mod cert... un nou fior trece, ca un val de oameni pe stadioanele arhipline, prin miliardele de ființe umane moțăinde. Telefonul meu ținea isonul celor ce păreau treziți brusc dintr-un somn năucitor și mă căutau acum... să mai recupereze din crâmpeiele de raționamente comune ce se conturau cu claritate în înșiruire logică cu doar câteva zile în urmă... dar acum par atât de îndepărtate... de parcă ar fi trecut eoni nu doar un an... Luna își aseamănă înfățișarea din ce în ce mai mult cu a soarelui: mai sunt doar trei zile și nopți (ca-n povești) până-și întregește discul. Dar... nu o vedem. E o luminozitate misterioasă pe câmp. Razele solare și cele lunare pătrund prin ceața fină și dau senzația unei nebuloase binevoitoare, aproape materne. Este o liniște desăvârșită. Sisi

Prima luni din 2023 m-a scăldat în soare! Oh, Doamne... după multe săptămâni (poate prea multe) e prima dată că mă simt, din nou acasă în mine însămi... Mi-a fost atât de dor de mine... de acea forță plenară a personalității care stăpânește cu ușurință orice situație... acea forță care-i zâmbește șmecher cugetului cvasi leșinat de spaimă în fața unor situații ce par imposibile... și-i spune: „hai, fetița... hai că poți”... Și... culmea... are dreptate... Totul e simplu când sunt acasă... Dar... dar... eram acasă și când nu eram acasă... și... eram tot eu... - Cine eram eu când nu sunt Eu?... - Păi... tot eu... dar varianta mai pământeană... mai cu aripi frânte... care, uneori, își amintește de cumplita rană a pierderii înaltului și-și contemplă neputiincios ciotul... ce odinioară se prelungea în aripi... - Cum se face că mă scurg din mine... și... pe unde umblu Eu... când nu mai știu de mine?... sau... poate chipul de lut nu e singura mea casă?... sau... sau... ceea ce cred că sunt...

  În noua zi a noului an... calc accelerația cu elan spre herghelie, entuziasmată fiind de razele solare care mi-au înviorat spiritul de ceva vreme. Toată apăsarea zilelor trecute s-a dizolvat... împreună cu anul ce s-a scurs în memoria cosmică...  „Suflete, prund de păcate / ești nimic și ești de toate. / Roata stelelor e-n tine / și o lume de jivine” - scrie Lucian Blaga în „Inima pădurii”...  Resimt cu toții porii ființei mele undele astrelor și mă întreb adesea ce minte trebuie să fi fost aceea care a putut gândi constelațiile și cele 12 influențe ale lor asupra eului uman?... Iar se întâmplă ca ochiul să vadă una și aparatul alta... Mă necăjesc un pic... Imaginea pe care o percep eu, ca om... e radioasă... caldă plenară... luminoasă... cu un soare puternic și suveran care trimite raze clar vizibile, brăzdând brazda... și un văl ușor de nori de pare că poți să-l miști doar cu un simplu suflu, cum ai face din curiozitate cu voalul miresei... Privesc aparatul... și constat că vede mu