CARMEN VASILE

  În aceeași zi... în același loc... mi se încredințează privirii trei ipostaze ale firii... Oul matricial ... suav conținut în sine... robust în formă... delicat în nuanță...  Incarnatus... Bulgăre de viață florală determinată să-și parcurgă drumul până la capăt... în liniște... printre claxoane și pași grăbiți...   Solaris ... Privesc soarele printre petale... frunze... fluturi... Magnolia știe să-L păstreze pe suprafața voluptoasă a petalelor ca pe o peliculă de strai de sărbătoare... dar mai știe și să-L îngăduie să-i străbată pulpa voluptoasă pentru a se cuibări în retina mea... Carnagiu floral ... Pământul nu e o amenințare... E un prieten tăcut ce primește blând și responsabil fiecare petală smulsă frumuseții... Mă revolt în sinea mea: de ce trebuie să fie atât de scurt timpul fascinației!? Dacă aș putea aș ține inflorescența în sărbătoare doar cu forța sufletului... dar ea... floarea... se grăbește domol... spre un nou ciclu de viață !... Azi... e Paștele Cosmic ... Floriile în

Mariana Scubli , un om care privește cu atenție, rafinament și delicatețe alți oameni... cu și fără lentila aparatului de fotografiat... un om care cultivă pasiunea cu sârguință și sârguința cu pasiune... gândește că poate avea ochii proaspeți, neadormiți în obișnuința zilelor maramureșenilor pe care i-a surprins prin atelierele lor, prin casele lor, pe pământurile lor. Poate de aceea imaginile ei au atâta poezie și pietate... Cine? Câți? Iată aceștia suntem, cei care am venit să avem experiența directă a imaginilor și gândurilor... Poate că timpurile ne învață să fim selectivi și adevărați. Poate că e momentul să respirăm familiar în cercuri cu preocupări autentice multiplii premiați cu aspiranții, înțelepții și naivii...  Da... râsul e un lucru serios... Ovi. D. Pop are, se pare, mereu simțul umorului cu el...