Micule
Prinţ,
privindu-te
înţeleg,
mă-nţeleg
devin
mângâind
cu iubirea
urma
paşilor tăi
mă
izbăvesc
de
frică,
de
depărtare,
de
însingurare
te
ating
cu
chemarea neauzitelor glasuri
îmi
răspunzi
cu
oftatul
nevăzutelor
lacrimi
te
cuprind
în
îmbrăţişarea răcoroasă
a
gândului
dar tu,
încremenit
în giulgiul sudorii
aştepţi
să
treacă jocul
şi
şarpele
şi
soarele
şi
noaptea
abia apoi...
