– Hai să fugim în lume! – Dar eu nu am chef să ies nici până la alimentara de la colț... Acesta este un banc! L-am citit azi pe Facebook. M-am gândit că este emblematic pentru noi... dar... m-am abținut, încă, să-(ți)l trimit... Pauză... de gândire... de frământare... Aha, deci te-ai apucat să scrii!?... De ce? Pentru ce? Îi vei trimite? Vei scrie cu regularitate? Va fi un roman? Va fi un studiu biografic? Va fi un suport de curs... al iubirii? Va fi un studiu? Va fi un act de terapie? O... da... este nevoie de vindecare... de vindecare de tine... de noi... poate de fanteziile atât de frumoase care mi-au animat sufletul... Îți voi scrie ție? Mă voi plasa ca narațiune într-un spațiu al observatorului... poate al îngerului?... Ce înseamnă asta? Dorință de distanțare? Dorință / nevoie de a privi lucrurile cu superioritate dintr-un plan în care nu (mai) pot răni sufletul? Dar dacă îți scriu direct? Este scrisul un surogat de tine? Sau mă ascund după cuvintele-obiect, mult prea docile
singer, stage director, professor, multimedia artist