Te înfiori
Căci nu sunt
buze de carne... sunt prelungiri de răni de suflet...
Câtă sete
poartă în crăpăturile moi, resemnate...
Încă se învăpăie
focul de mult ascuns în uitare tainică...
Tac...
Te privesc cu
sufletul... cu înduioșarea dorului înecat... topit în lacrimi ce
curg spre înăuntru... molcom...
