CARMEN VASILE

Suflet prieten, îţi adulmec depărtarea apropiată prin porii primăverii... prin tainica adiere a serii... cu cugetul arcuit până la pământul păcatului aflării în lume Suflet prieten, îţi caut chipul în spatele pleoapelor strâns închise... copleşitoare umilinţă... a aşteptării, a uitării, a renunţării, a trădării de sine, a durerii de tine... mă cuprinde, mă-nfioară. Ard! pe rug mocnit, cu eul revoltat, cu gândul laş, cu trup rebel... Suflet prieten, senin, îndepărtat...

Mi-e sufletul trist de dor şi însingurare... Ecoul sumbru al paşilor pe alei necunoscut - întunecate... Gândul la tine... Depărtarea...

  Prefigurarea unui nou gen al teatrului muzical ISBN 973-613-683-3 2004 50 exemplare 155 pagini suport: hârtie format: 14,8 x 21 cm carte ştiinţifică Lucrarea abordează un nou gen de operă: monoopera. Această denumire apare tot mai des în viaţa muzicală de astăzi, acoperind o zonă impresionantă de lucrări care în mod concentrat se rezumă la un singur personaj şi la o durată de timp de o oră. Acţiunea dramatică propriu-zisă se petrece pe scena sufletului personajului. Această acţiune însă este ecranizată prin mijloace vizuale (mimica, gestica, mişcarea corporală), prin formule auditive (intonaţia vocii umane, efecte sonore) şi prin obiecte auxiliare care, de foarte multe ori, devin chiar personaje. Cel mai important aspect al monooperei este prezenţa omului pe scenă creând o complexă atmosferă dramatică prin deschiderea canalelor comunicative dintre public şi actor spre subconştient, respectiv supraconştient. În acest dialog personajul principal al desfăşurării dramei devine însuşi pub