Sâmbătă dimineața... prima zi din constelația Vărsător... corpul mă îmbie
spre un ”grasse matinée”... gândul mă zorește spre sesiunea de
modelaj în cereale susținut de un plastician din Germania specializat în arta
curativă...
Atmosferă de atelier... foșnetul cretei cerate pe foile primelor schițe
face parte din acea liniște aparte care înghite hulpav fervoarea descoperirii
unui nou joc al minții. Nu suntem mulți oamenii la număr... totuși încăperea
este plină cu prezența noastră... într-un fel aparte. Contemplăm... retușăm...
apoi ne ajung din urmă cuvintele... unele domoale, altele chicotite... Prefer
să rămân învăluită în tăcere și să observ... planul îmi este zădărnicit de
curiozitatea amabilă a unui domn. Îmi vorbește despre cercetarea sa de 40 de
ani în transpunerea intervalelor muzicale, prin coduri numerice, în forme / îi
vorbesc despre cimatică... îmi vorbește despre muzicieni și plasticieni clujeni
(figuri proeminente) / îi vorbesc despre aceeași...
Amândoi eram curioși cine este partenerul de conversație... nici unul din
noi nu s-a prezentat... probabil pentru că aveam senzația că s-ar cuveni să ne
cunoaștem... Voalul misterului a fost ridicat de amfitrioana locului care s-a
apropiat de noi cu nonșalanță... atingând suplu conversația cu un... ”a fost la
concertul tău de la muzeu”... fața i se transfigurează ca și atins de o baghetă
magică... mă privește cu atenție, își mijește ochii în încercarea de a o vedea
în mine pe cea de atunci de pe scenă... se minunează în sinea lui... sunt și nu
sunt aceeași... îi zâmbesc înțelegător și ușor pișcăcios...
Formăm un grup și mergem la muzeu să vedem cele două lucrări monumentale
expuse. Îl descopăr cu această ocazie pe interlocutorul meu ca fiind pictorul Valovits László… îmi autoacord același zâmbet înțelegător
și… pișcăcios…
Mi se dezvăluire
și îmi cere să îl descopăr: efect de neorealism (privit de la distanță)
realizat prin tehnică pointilistă (privită din apropiere), cromatică
impresionistă (privită de la distanță) obținută printr-o elaborare minuțioasă a
mii de linii și puncte de culori distincte pe care ochiul le citește ca fiind
nuanțe numai la o anumită depărtare… lumina / luminozitatea… călăuzirea
privirii prin jocul formelor…
Mi-am
amintit: cu ceva vreme în urmă mi-era foame… acum era mult prea târziu pentru
micul dejun, chiar și pentru prânz… iar stomacul pare să fi ațipit… mă retrag
totuși, val-vârtej, precum cenușăreasa în toiul balului (dar cu ambele botine)…
