Skip to main content

Posts

Triptic

  În aceeași zi... în același loc... mi se încredințează privirii trei ipostaze ale firii... Oul matricial ... suav conținut în sine... robust în formă... delicat în nuanță...  Incarnatus... Bulgăre de viață florală determinată să-și parcurgă drumul până la capăt... în liniște... printre claxoane și pași grăbiți...   Solaris ... Privesc soarele printre petale... frunze... fluturi... Magnolia știe să-L păstreze pe suprafața voluptoasă a petalelor ca pe o peliculă de strai de sărbătoare... dar mai știe și să-L îngăduie să-i străbată pulpa voluptoasă pentru a se cuibări în retina mea... Carnagiu floral ... Pământul nu e o amenințare... E un prieten tăcut ce primește blând și responsabil fiecare petală smulsă frumuseții... Mă revolt în sinea mea: de ce trebuie să fie atât de scurt timpul fascinației!? Dacă aș putea aș ține inflorescența în sărbătoare doar cu forța sufletului... dar ea... floarea... se grăbește domol... spre un nou ciclu de viață !... Azi... e Paștele Cosmic ... Floriile în
Recent posts

Scriere cu lumină din Maramureș

Mariana Scubli , un om care privește cu atenție, rafinament și delicatețe alți oameni... cu și fără lentila aparatului de fotografiat... un om care cultivă pasiunea cu sârguință și sârguința cu pasiune... gândește că poate avea ochii proaspeți, neadormiți în obișnuința zilelor maramureșenilor pe care i-a surprins prin atelierele lor, prin casele lor, pe pământurile lor. Poate de aceea imaginile ei au atâta poezie și pietate... Cine? Câți? Iată aceștia suntem, cei care am venit să avem experiența directă a imaginilor și gândurilor... Poate că timpurile ne învață să fim selectivi și adevărați. Poate că e momentul să respirăm familiar în cercuri cu preocupări autentice multiplii premiați cu aspiranții, înțelepții și naivii...  Da... râsul e un lucru serios... Ovi. D. Pop are, se pare, mereu simțul umorului cu el...  

Congres de imnologie cu participare internațională: Imnologia contemporană. Trecut, prezent și viitor.

Amor Sanctus de Ede Terényi . Spații și imagini sonore la confluența cu lumile sonore Muzica, un fenomen viu care poartă spiritualitatea unei epoci, unui spațiu, unui neam, unei forme de exercitare a iubirii. De ce este muzica lui Ede Terényi spațiu și nu o dimensiune? Tripartiția și numerele structurale - purtătoare și dătătoare de sens  https://imnologie.ro/

Împreună cu fenomenul Mága Zoltán

Carmen Vasile, Mága Zoltán  Dacă vorbim despre Mága Zoltán se înțelege de la sine că ne referim la un fenomen .  Dincolo de muzicalitatea ieșită din comun, dincolo de abilitățile tehnice de mare virtuozitate premiate deja de la vârsta de 12 ani, dincolo de cunoașterea unui repertoriu foarte vast, dincolo de popularitatea copleșitoare... Mága Zoltán este un bulgăre de energie debordantă care electrizează spațiul cu generozitate și o autostăpânire care stârnesc, în mod firesc, aplauze însuflețite și impresii superlative. Sărbătorim succesul! După multe ore de repetiții și un bogat coctail de emoții, cele cinci scene din János vitéz de Kacsóh Pongrác și Bánk Bán de Erkel Ferenc interpretate de studenții anului I și II PKE au stârnit ropote de aplauze! Felicitări și succes, dragii mei! Suntem bucuroși și onorați să facem parte din concertul maestrului  Mága Zoltán, despre care se știe că este foarte selectiv cu artiștii invitați.  Evenimentul propus de baritonul de talie internațională Mo

Kangoo fun

Cu spontaneitatea năstrușnică, atât de bine înfiripată în personalitatea ei, Kinga îmi trimite un mesaj, după o lungă perioadă de timp  în care simpatia implicită nu se mai lăsa cu țopăiala împreună (așa alintam eu antrenamentele de kangoo jumps). - Cum a fost experiența KAPO - KANGOOJUMPS ? - De ce nu ne-am văzut de câteva luni? lansează ea rafala de întrebări, așteptându-se la răspunsuri rapide, așa cum îi șade bine oricărui coleric... - Păăăăăi... cum să fie? - FAIN! ar spune ardeleanca, tot colerică, din mine...  Doamne, câte ghidușii am putut face: de la alergat prin oraș pe ghete rebound până la ronțăitul floricelelor într-un colț de sală de cinema la ultimul spectacol din noapte, de la sesiuni foto pe repede înainte la cuminți povești pe malul apei... Un prieten poet îmi strecura, la un moment dat, printre versuri un compliment surprinzător care suna așa: „pentru că știi să ai părul lung”... Ce știință mai e și asta? s-ar putea întreba o gândire vetustă. De atunci am început să-

Buna Vestire

Sunt momente în care totul pare că povestește  de parcă ar fi împresurat de savoarea unei turte dulci al cărei gust nu poate fi identificat cu papilele gustative pământești... de parcă lumina ar fi prelungirea unui tărâm de vis, aproape uitat, care atinge retina și sufletul într-un mod misterios ca o blândă mângâiere... de parcă însăși primăvara ar dansa desculță printre miile de frunzulițe și mlădițe, zorindu-le creșterea... Azi e Buna Vestire! Pădurea freamătă până în profunzimi de taină. Cerul se înveșmântează în strălucire intensă, aproape palpabilă. Aerul se rostogolește în bulgări aurii înmiresmați de pulsarea vieții...  Natura face ce știe cel mai bine să facă: celebrează VIAȚA!  Pășim în liniște alături... eu și calul meu... Uneori se oprește brusc pentru a contempla depărtarea... Alteori se întinde liniștit să pască noua iarbă împletită cu razele solare... Orizontul a uitat, pentru o clipă, claritatea de azur și s-a înveșmântat în hlamida purpurie... Undeva... sunt ființe care

Muzica pentru cei mici și mari

Într-o zi cu soare am întâlnit un om frumos. - Mă pregătesc să le prezint copiilor instrumentele muzicale, îmi povestea cu ochii sclipind de entuziasm. - Ce interesant! Ce vârstă au? am întrebat-o. - O... sunt în grupa mare la grădiniță. Știți eu sunt educatoare la Grădinița 56, cea căreia i se mai spune și „curcubeu”.  Întâlnirea s-a aranjat ca de la sine, cu ușurință și repeziciune:  - Desigur că voi veni cu mare drag să le vorbesc despre muzică. Chiar mai mult de atât, voi aduce cu mine și câțiva tineri deosebiți, i-am răspuns. Așa am cunoscut-o pe doamna Valeria Prefunga, cu o bucurie aproape copilărească de a primi în dar evidența faptului că există oameni care forfotesc cu pasiune pentru a le oferi tot ce este mai bun celor ce le populează viața. Ne-am dus deci, precum personajele din basme, în lumea basmelor. Cât ai clipi ne-am trezit în fața a trei grupe de copilași curioși. Am început a le vorbi celor mici despre muzica albinuțelor și greierașilor, a vântului care șuieră prin

Ede Terényi

  În 9 martie 2019, pe când lumea... încă părea a fi lume... iar mentorul meu, Ede Terényi încă o viețuia... părea că... suntem nemuritori... că eternul său îndemn „csináld / fă” abia urmează să prindă viață... Sunt oameni care mă inspiră prin cunoaștere și inteligență, alții prin căldură sufletească - Ede Terényi purta acel univers sufletesc-spiritual care, pentru mine, era ACASĂ... o casă sofisticată, mereu surprinzătoare, bogat aromată, debordantă de forță de viață sălbatică (acea sălbăticie pe care o găsești în natura blândă a căldării munților înalți cu aer curat și elevat, cu căldură învăluitor-ocrotitoare dar rezervată care îți dă sentimentul că ai nimerit în paradisul terestru... dacă te țin picioarele și inima să urci până acolo). Avea mintea limpede precum un cristal de mare preț... cu o acuitate de navigare în detaliile trecutului evocat care m-a făcut, iar, să mă rușinez... Ne-am vorbit... apoi... precum spune Brâncuși în aforismele ce stau la baza monooperei Noul Adam „In

Privește, campusul e în sărbătoare...

Privește! Campusul e în sărbătoare... Nu e un concept... nu e un simbol... Este așa cum trebuie să fie o sărbătoare: radioasă, liniștită, conținută în sine, primitoare, discretă... Privește! Lumina se răsfrânge asupra campusului... dar soarele însuși... rămâne nevăzut... Privește! Un nou impuls de viață își începe ființarea în campus. Lucrează cu o viteză uluitoare... în liniște... cu fast și bucurie...  
Dear Mitsike, thank you for your excelent service! We had so much fun together... You where loved as much a human can love a car. You are a legend... now... it's time to ride the rainbow! #lovemycar #Mitsubishi

Speranța...

O combinație de speranță și bucurie vălurește în fața ochilor sufletului... Să te apuci de echitație la 50+ pare o năstrușnicie de proporții dar... ce ne-am face fără vise și efortul investit în a le îndeplini?... - „Voi v-ați vindecat una pe alta”, îmi spunea recent o prietenuță psiholog... Desigur că am revăzut arhiva foto-video cu căluța mea și, parcurgând cele câteva luni de când suntem una în viața alteia, am putut vedea și eu schimbarea: ochii vii și curioși ai lui Sisi, pe de o parte iar blândețea și echilibrul meu, pe de altă parte... Există speranță, m-am auto-încurajat: într-o bună zi vom galopa lin, liber și perfectă armonie cu Cerul, Pământul și propria noastră bucurie de a fi!  

Tigrul de apă

O nouă lună nouă... o nouă răspântie de vremi... un nou an în calendarul chinezesc... Parcă ne dregem într-un anume fel glasul firii în asemenea momente... Parcă ne aranjăm straiele purtării ca înainte de o fotografie de profil... Parcă aerul se densifică în jurul nostru și suntem mai atenți și la cele mai mici detalii... Parcă suntem, în fața noii constelații, precum școlerii de pe vremuri (adică din tinerețile mele) care fremătau de emoție dacă vor primi coroniță sau nu... Apoi... surprinși de caraghioslâcul ritualurilor, care, de multe ori o iau pe povârnișul abrupt al superstițiilor, le lăsăm baltă... Rămâne, totuși, ceva... acel ceva fundamental: dorința profundă de a ne trăi viața sub cele mai bune auspicii, dorința de a fi iubiți și a iubi, dorința de a ne afla rostul și rolul în lume... Iar tot ce părea ritual gol... se umple de înțeles... de fapte, emoții și gânduri bune care generează o viață bună!  Intrăm în anul Tigrului de apă... Gândind contextual și adaptat situațiilor c