Advent franciscan

 

Nebănuite sunt căile Domnului...

Concertul de la Deva urma să fie, în mintea mea, o bună ocazie pentru a promova studenții cântăreți tineri și talentați, a consolida formația, a studia intensiv un repertoriu nou, a cânta muzică sacră în prima Duminică de Advent...

Dar... a fost mult mai mult. Călugării franciscani Böjte Csaba și Főcze Imre Bonaventura ne-au primit cu darul ospitalității desăvârșite, cu blândețe sobră dar solară, cu suflete smerite dar înaltă demnitate, cu modestie personală dar bunăstare pentru oaspeți.

După concert tinerii au petrecut câteva ore până în miez de noapte cu ale lor jocuri și povești... eu am răsfoit cu uimire și admirație paginile volumelor semnate de călugărul Böjte Csaba: Fereastră spre nesfârșit, Busolă spre nesfârșit, Dialog cu nesfârșitul, Iubirea e medicament nu recompensă...

În fața unei asemenea personalități, care a dat o nouă șansă de viață la peste 1500 de copii, nu ai cum să nu te smerești, să cotrobăi retrospectiv prin propria ta viață, să-ți măsori faptele, determinarea și forța de realiza ce știi bine că e datoria ta pe acest pământ și să realizezi, ușor rușinat... că mai e loc... de mai mult... de mai bine...

Baritonul Molnár Levente este un om cu adevărat special. Nu numai pentru că a cântat pe marile scene de operă ale lumii și a ales să facă o școală de cânt în orașul în care a învățat și el ci pentru că lucrează cu pasiune totală indiferent de miză: un concert la Deva e la fel de valoros ca și unul la The Metropolitan Opera pentru că, înainte de succes sau remunerație, cea mai mare satisfacție este muzica de bună calitate. El este cel care a primit invitația la mănăstirea și biserica franciscană din Deva.

Pianistul Bogdán Bódis Ádám este, cred, corepetitorul ideal: bun muzician, suflet mare care are un rafinat simț al intențiilor interpretative.

Împreună cu András Gábor Róbert, Baliga Anita, Dánél Kristóf, Dánél Kunigunda, Fehér István, Gábor Margit, Juhász Boylan Palko, Kriszta Réka Piroska, Lukácsi Boldizsár, Nagy Kinga Nikoletta, Nagy Noémi, Porsztner Abigél, Szabó Szidónia, Tokaji Balázs, Tornai Henrietta am călătorit până în inima carpaților dar și în miezul trăirii muzicale.

Giulio Caccini, Ave Maria
Mathilde Marchesi, Ave Maria
*** Dona nobis
Franz Schubert, Ave Maria
Wolf Péter, Ave Maria
Johann Sebastian Bach, Magnificat, Quia respexit
*** O, come Emmanuel
Johann Sebastian Bach, Cantata 142, Jesu dir sei dank
Georg Friedrich Händel, Joy to the world
Wolfgang Amadeus Mozart, Terzett
Cesar Franck, Panis Angelicus
Schönberg Claude Michel, Stars
*** AMEN

Dezrobirea zăpezii

 

S-au spus cuvinte frumoase despre cuvinte...

S-au îmbogățit gânduri cu întrețeseri de imagini (evident poetice) și dispoziții sufletești (evident poetice)...

Poetul Gheorghe Vidican, într-o manieră simplă și directă... dar foarte pretențioasă, a fost nucleu și impuls pentru a se întâlni (iar) atâtea persoane preocupate de literatură. 

Privesc cu bucurie și admirație spre cei care se ocupă de capriciul necesar al cultivării limbii. Gestul darului uneii ființe cufundate în propria biografie pentru o ființă mult mai puțin perceptibilă și inefabilă este mereu impresionant pentru mine.

Împreună cu pianistul Bogdán Bódis Ádám am împresurat și noi seara cu lieduri de compozitori români pe versuri din literatura română.

De ce?...

Pentru că am continuat ideea lui Gheorghe Vidican de a invita toți poeții orădeni la un cenaclu liric ad hoc.

De ce Ádám?...

Pentru că știe să respire... muzică... știe să simtă gândul cântărețului, să anticipeze intențiile dinamice... frazările... accentele... pauzele... să se contopească în dispoziții sufletești prin nuanțe sonore... pentru că... e un foarte bun pianist...

Mulți cred că puterea constă în a vorbi și a face...

PS Virgil Bercea, episcopul eparhial de Oradea Mare, este puternic cu precădere prin intensitatea și rafinamentul ascultării. Îți vorbește ascultându-te. Îți spune: te înțeleg... am spațiu în mintea mea pentru gândurile tale... am spațiu în sufletul meu pentru trăirile tale... am spațiu în voirea mea pentru preocupările tale... Are puterea de a te face puternic prin bucuria pe care o dăruiește ființei tale la fiece revedere... dându-i preț...

Iubire & devoțiune & bucurie

Totul a început cu o scurtă plimbare...

Apoi... lacrimi... de înduioșare...

Acum... pot spune că am un cal și calul meu are un om...

Au trecut multe săptămâni până și-a deschis sufletul de cal pentru a mă primi în el cu adevărat, pentru a avea curajul să creadă că și în viața sa va exista un om care să vină cu iubire și bunătăți...

Am învățat împreună să ne jucăm, să avem încredere una în alta, să avem răbdare una cu alta... eu și iapa mea...