Skip to main content

Despre mine

 CARMEN VASILE (n. 1971 Oradea), cântăreaţă, regizoare şi profesoară, a absolvit Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj în 1995, masteratul la aceeaşi instituţie în 1996, Doctor în muzică începând din 2004 tema Opera monodramă – dramă a identităţii, conducător de doctorat Prof.univ. Dr. Eduard Terényi. Predă Operă, Arta actorului, Mişcare scenică, Istoria doctrinelor regizorale, Metacomunicarea la Universitatea din Oradea din 1995. Activitatea solistică s-a concentrat în jurul repertoriului contemporan, în mod special a monooperei, gen prefigurat de compozitorul Ede Terényi, în spectacolele: Zile şi nopţi nomade, Hortus deliciarum, Amor sanctus, Flori japoneze, Kalevala, Noul Adam, La Divina Commedia, Les fêtes d’Ulysse, Poveste despre Micul Prinţ, Mahabharata, MephistoFaust. A regizat şi realizat roluri muzicale în spectacolele L’Orfeo de Monteverdi, Dido and Aeneas de Purcell, Orfeo ed Euridice de Gluck, L’infedelta delusa de Haydn, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Bastien şi Bastiena de Mozart, Carmen de Bizet, Samson şi Dalila de Saint Saens, Isteaţa de Carl Orff, Erwartung de Schoenberg, Vocea umană de Poulenc.

Cercetarea spectacolului monodramatic, ca ramură a teatrului experimental s-a concretizat în două filme de scurt metraj şi numeroase spectacole în spaţiu neconvenţional de joc: Dialog în 2+1, Dincolo de noi şi de faţa lucrurilor, Psihodrama 1, Micul prinţ, Templul lui Nichita, Dilema, L’autre monde, Om-eikon, Chip de vis – chip de nisip. Activitatea curaţională se concretizează în organizarea a peste 150 de spectacole şi concerte precum şi înfiinţarea şi coordonarea Stagiunii de Concerte a Facultăţii de Muzică Oradea în perioada 2003 – 2005. Spectacolele şi concertele realizate au fost prezentate în: Aiud, Barcelona, Berlin, Bucureşti, Budapesta, Craiova, Cluj, Debrecen, Dresda, Harbin, Nyírbátor, Oradea, Paris, Satu-Mare, Stuttgart, Timişoara, Turda etc. Este autoare a peste 40 de eseuri şi a patru cărţi: Erwartung de Arnold Schoenberg – prefigurarea unui nou gen al teatrului muzical, Editura Universităţii din Oradea, 2004; La voix humaine de Francis Poulenc – drama însingurării, Editura Universităţii din Oradea, 2004; Caiet de practică pedagogică pentru specializarea Artele spectacolului – Actorie, Editura Universităţii din Oradea, 2005; Caiet de practică pedagogică pentru specializarea Interpretare muzicală – Canto, Editura Universităţii din Oradea, 2006.

Contact: mobil +40.723.67.03.92., www.carmen-vasile.blogspot.com, e-mail: dr.carmen_vasile@yahoo.com

Comments

Popular posts from this blog

Pe ghete kangoo la Orașul faptelor bune 2023

Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...  

E lumină pe pământ...

E lumină pe pământ... când ninge... Căldura se retrage din vecinătatea atingerii... apa își oprește curgerea... lăsând loc unui altfel de lumini... misterioase... clare... distante... atât de intime contemplării... Pașii... se grăbesc pe cărări noi pentru minte... atât de vechi pentru suflet... Inima pulsează a exaltare... E liniște... E bine... Undeva... dincolo de orizontul retinei... frumosul își extinde protector prezența... Privilegiul înaltului... aduce cu sine... departe-vederea... Dorul se cuibărește cuminte... în priviri... în aer... Dorul de Sine...    

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...