CARMEN VASILE

Surâsul tău se mai prelungeşte în ecoul amintirii de lac, de soare de doi Chipul tău încă îşi află lăcaş de taină în arcuirea pleoapelor închise Atingerea ta - prima şi ultima îmbrăţişare – s-a spulberat de teama speranţei

Drumul alunecare dureroasă, lină Îndepărtrea... Balsam pe sporii iritaţi ai sufletului Ceaţa... Tristeţea disipată în ocean de particule Întunericul Răcoare peste arşiţa zilei Sufletul meu Picătură resemnat îmbibată de fiinţă, de fiinţa ta