nu m-am născut...
am evadat din
pântecul vorace-ntunecat al spaimei
Eu
nu am venit pe
lume...
m-am prăvălit în
neputinţă
Eu
nu am fost
copil...
doar sclav în
templul mamei
Eu
nu m-am ridicat
pentru a merge...
mi-am continuat
doar zborul frânt
Eu
nu am început să
vorbesc...
m-am complăcut
doar în barbarie
Eu
nu am voit să
vreau
dar am voit fără
să vreau
Eu
nu am iubit
m-am ascuns doar
Eu
nu am făcut
dar lucruri s-au
făcut prin mine
Eu
nu am ştiut
am căutat doar
Eu
nu am iubit
dar iubirea a
trăit prin mine
Eu
nu m-am ascuns
doar
ci am vorbit cu
pădurea
Eu
nu am voit fără
să vreau
ci vieţuiesc
voinţa-mi
Eu
nu m-am complăcut
în barbarie
ci am ridicat
glasul spre ceruri
Eu
nu mi-am
continuat zborul frânt
ci am visat
înaltul
Eu
nu am fost sclav
în templul mamei
am poposit doar o
vreme
Eu
nu m-am prăvălit
în neputinţă
am gustat doar
din ţărână
Eu
nu am evadat din
pântecul vorace-al spaimei
ci
mi-am zâmbit
şi
m-am iubit
şi
am plâns de
duioşie
căci
m-am născut din
mine
Eu
