Poeme pentru iubitul din marsupiu (6)

De-aş fi apă,

- iubitul meu -

precum cerul aş fi de-albastră

necuprinsă

făr’ de val

Doamne,

cât te iubesc...

de-aş avea cuvinte...

m-aş prelinge suav

până aproape de sufletul tău...

de-aş fi apă...

Poeme pentru iubitul din marsupiu (5)

Abia după cinci anotimpuri de zi

am început să plâng...

cu pupilele larg holbate

în hăul rotitor...

Ai fost un bulgăre de fericire în viaţa mea

Poeme pentru iubitul din marsupiu (4)

Încet

se lasă seara

în crângul cel de vis visat

Lumina ce nu e

musteşte-n amintirea frunzelor

ce se avântă lacom în străfulgerări lunare

Acolo te-am găsit întâiaşi dată

Suflete,

hoinar, sfios cu fine aripi de sclipiri smarald

Poeme pentru iubitul din marsupiu (3)

Azi am vorbit despre tine cu o pădure

M-a primit dezolat – temătoare:

- încă un turist ignorant –

Transpira abundent sudoare de foioase...

Am adulmecat-o cu nările şi inima

am iubit-o cu plămânii... ochii... mâinile...

O clipă doar

tainica alchimie de doi în unu

am plecat apoi

purtându-te în marsupiul sufletului ca pe un pui iubit

Şi tu eşti precum pădurea

umilită în fiinţa ei de prea mulţi paşi străini...

Mă vei recunoaşte oare?...

Poeme pentru iubitul din marsupiu (2)

Eu

Pulbere fină a malului

Tu

Val tihnit rătăcitor

Eu

Orizont arcuit în cugetul soarelui

Tu

Adânc mistuitor

Eu

Prelungire de gând de tine

Tu

Sălbatic alergător

Eu

Fecundă, cosmică chemare

Tu

Copil neştiutor

Eu

Tainic – feerică-nălţare

Tu

Suflet drag, ostenit, bănuitor...

Poeme pentru iubitul din marsupiu (1)

Iubitul meu iubit

visat, uitat şi regăsit

în dulce-amarul chin

al nerostitei şoapte

de dragul tău

iubesc aflarea mea în lume

şi lacrima

şi istovitor-întortocheatul drum

şi tainica atingere a cristalin – lucidei nopţi

cea făr’ de vis şi făr’ de tihnă

duioasă, binecuvântată, tristă

zbatere

a dorului de tine

iubitul meu iubit...