Către, SUFLETUL MEU De aş fi o floare... sufletul meu plantă cosmică ar fi ce se-mbuibă lacom cu praf stelar, mii de aştrii şi tot atâtea vieţuiri celeste... O, suflet drag, himera infefabilului gând, rodul tău sunt eu rodul meu eşti tu veghează deci la rodu-ţi iar eu, la rându-mi, munci-l voi pe al meu tulpina, zveltă, mlădioasă, fibră de cristal ce poartă-ntreaga sevă a cosmicului flux zodiacal aşa s-o creşti rădăcinile, precum părul Semiramidei de lung, bogat, catifelat şi bine prins în creştet, aşa să curgi în josul lumii, în locul cel de taină al facerii, focului şi arderii; al lutului cel sfânt, matricial. De acolo să-ţi adulmeci seva de aur şi argint şi quarţ Coronamentul... lasă-l liber... să crească între stele bogat să fie ca spicul lanului de grâu, lucitor ca soarele roditor de fructe dulci, înmiresmate cântător în adierea vântului îngăduitor cu vocea văz
singer, stage director, professor, multimedia artist