Cu spontaneitatea năstrușnică, atât de bine înfiripată în personalitatea ei, Kinga îmi trimite un mesaj, după o lungă perioadă de timp în care simpatia implicită nu se mai lăsa cu țopăiala împreună (așa alintam eu antrenamentele de kangoo jumps).
- De ce nu ne-am văzut de câteva luni? lansează ea rafala de întrebări, așteptându-se la răspunsuri rapide, așa cum îi șade bine oricărui coleric...
- Păăăăăi... cum să fie? - FAIN! ar spune ardeleanca, tot colerică, din mine...
Doamne, câte ghidușii am putut face: de la alergat prin oraș pe ghete rebound până la ronțăitul floricelelor într-un colț de sală de cinema la ultimul spectacol din noapte, de la sesiuni foto pe repede înainte la cuminți povești pe malul apei...
Un prieten poet îmi strecura, la un moment dat, printre versuri un compliment surprinzător care suna așa: „pentru că știi să ai părul lung”... Ce știință mai e și asta? s-ar putea întreba o gândire vetustă. De atunci am început să-mi cultiv știința de a fi așa cum sunt.
Cum... totul se reflectă în tot... învățând să-mi țin echilibrul pe ghetele kangoo am încorporat și abilitatea (știința) de a-mi păstra echilibrul în viață. La urma urmei arta verticalității dinamice umane este o colosală artă a firii.
Chiar la primele ședințe / antrenamente mi-am amintit de una din pasiunile mult practicate în copilărie: săritul pe patul cu arcuri. Am râs în hohote realizând că „am dat în mintea copiilor” sub atenta supraveghere a patru medici de excepție care măsurau periodic performanțele corporale și dispoziția emoțională.
Deși eram deja familiarizată cu sălile de sport și cu multiplele exerciții practicate și în natură, am fost plăcut și... uneori dureros surprinsă că mai am grupe musculare de care nici nu știam că există și care se cer a fi lucrare într-un mod armonios pentru a-mi îmbunătăți performanțele corporale.
Visul lui Kinga a fost să creeze o comunitate pe care să o poată numi familie.
Cred că și-a îndeplinit visul. E drept că... familia e mai ciudățică... mai săltăreață... mai plină de vervă decât clasicul cuib.
Multe activități diversificate au făcut din proiectul KAPO un fenomen social dincolo de cel sportiv și de cercetare medicală.
Multe jocuri cu multe culori în multe contexte.
Ca etichetă socială, cea mai relevantă idee a fost realizarea celui mai mare antrenament kangoo înscris în Cartea Recordurilor.
Chiar așa, de ce nu ne mai vedem?
Am început să „chiulesc” de la sală când am descoperit că îmi pot face exercițiile și în liniștea de înserat a parcului din apropiere.
Îmi spunea o prietenă: „vaaaai, dar pierzi tot farmecul antrenamentelor: muzica!” Iar eu îi răspundeam - în gând să nu o supăr pentru că mi-e dragă: „ca să mă pot bucura de acea muzică... o transformam de fiecare dată în ceremonie neo-tribală, într-un film exotic pe care îl proiectam aproape continuu. Chiuiam și râdeam pentru că era... cu adevărat amuzant. În sunetele naturii, însă, corpul știe să-și gestioneze mai bine resursele și să integreze mai profund noile experiențe.”
K(inga) A(lin) P(ușa) O(livia) este un prezent continuu care generează noi experiențe de viață și nu un trecut zăvorât într-unul din compartimentele amintirilor.
