CARMEN VASILE

01 December 2020

poarta omului... / poarta anului... / poarta neamului... / poarta vieții...

d(o)ar drumul continuă...

Fiți sănătoși în trup & suflet & spirit!

28 November 2020

Ede Terényi

În 1998, pe când se contura din ce în ce mai intens și complex impulsul monooperelor, părea că drumul este nesfârșit... că vom fi mereu cuprinși de entuziasmul noilor spații sonore (abia după mulți ani am înțeles de ce insista să le numim spații și nu dimensiuni, cum mă mai lua gura pe dinainte).

Acum, în cumpăna trecerii, cu sufletul îmbibat de responsabilitatea însoțirii... îmi arcuiesc privirea în bolta ultimilor 28 de ani petrecuți sub semnul ÎNTÂLNIRII cu EDE TERÉNYI și... înțeleg că nici visele de atunci, nici amintirile de acum nu au valoare ci ceea ce AM DEVENIT viețuind toate acestea...

Mulțumesc maestre!

Ede Terényi

15 November 2020

Șoapte de toamnă

șoapte de toamnă...

ascultă...

07 November 2020

Cuib de zi

Cuib de zi de noiembrie

sub raze solare blânde și coapte...

Ce minunată e #muma #Terra

04 October 2020

Ziua... cuvintele îngăduie lumina cerului să treacă prin bolta materiei ruginite și ochiul omului să citească semnele văzduhului ce sunt goluri în substanța pământului...

Noaptea... spațiile - semne luminează însele prin puterea tehnologiei...

Ce bucurie să-l revăd pe Liviu Mocan
 și gândurile sale sculpturale arcuite între două petece de pământ verde, să-l ascult pe Pavel Susara
 într-un discurs în care traduce urechii minții ceea ce vede ochiul mai mult sau mai puțin adormit vederii și să mă joc în realitatea augmentată virtual de Andra Purdea...

#vernisaj #arcullimbiiromane #destin #nobil

01 October 2020

Suport de curs pentru anul universitar 2020-2021

Suportul de curs pentru disciplinele:

Dramaturgie muzicală
Operă
Practica artistică
Coaching pentru carieră

02 August 2020

Cascada Pământului / Cascada Cerului

La răspântia dintre cascada pământului și cascada ceriului...
Pe când luna-și întregește chipul în fața soarelui (mereu același față de Terra - căci este politicoasă, spunea cineva, și nu se întoarce cu spatele)...
Sufletul își pleacă genunchii în gest de venerație în fața vieții celei vii și naturii celei purtătoare de viață...

25 July 2020

Sara pe deal...

Sara pe deal (M.E.) pe drumuri de munte (C.H)
fiorul misterului vieții se întrețese cu aerul reavăn...
Schimbare de paradigmă: de aici, de pe înaltul pământului poți contempla în aceeași imagine drumul de sus și drumul de jos / iar norii... care, acolo, jos... par a-și duce veacul în lumea idealurilor, ți se aștern la picioare aici, sus...
#bewell #besmart #begood

06 July 2020

Campus UO

Într-un campus pustiu dar fermecător de frumos ca arhitectură și parc dendrologic... privesc retrospectiv anul universitar (singular și în contextul celor 25 petrecuți în UO) și încerc să deslușesc cu ochii minții următorul / următorii. Mă plimb minuțios prin fiecare loc pe care nu l-am mai vizitat din martie. Un sentiment ciudat își face loc spre sufletul meu din și prin eter precum un fuior magic din vechile basme populare românești... Se pare că arborii care mustesc abundent în seva vieții îmi recunosc ființa. Liniște... apoi contemplare... apoi catharsis (domol, discret, viețuit plenar doar lăuntric) - cât de profundă este nevoia de a fi perceput în esența ființei tale!... Aceasta este ziua în care, la sfârșit și început de capitol universitar, am mai învățat ceva la universitate.

La începutul anului universitar vă scriam #besmart - acum vă doresc #bewell! 🎶👩‍🎓👨‍🎓
#UO #universitateadinoradea #universitateaaltfel

17 June 2020

– Hai să fugim în lume!

– Hai să fugim în lume!

– Dar eu nu am chef să ies nici până la alimentara de la colț...

Acesta este un banc! L-am citit azi pe Facebook. M-am gândit că este emblematic pentru noi... dar... m-am abținut, încă, să-(ți)l trimit...

Pauză... de gândire... de frământare... Aha, deci te-ai apucat să scrii!?... De ce? Pentru ce? Îi vei trimite? Vei scrie cu regularitate? Va fi un roman? Va fi un studiu biografic? Va fi un suport de curs... al iubirii? Va fi un studiu? Va fi un act de terapie? O... da... este nevoie de vindecare... de vindecare de tine... de noi... poate de fanteziile atât de frumoase care mi-au animat sufletul... Îți voi scrie ție? Mă voi plasa ca narațiune într-un spațiu al observatorului... poate al îngerului?... Ce înseamnă asta? Dorință de distanțare? Dorință / nevoie de a privi lucrurile cu superioritate dintr-un plan în care nu (mai) pot răni sufletul? Dar dacă îți scriu direct? Este scrisul un surogat de tine? Sau mă ascund după cuvintele-obiect, mult prea docile, pentru a evita reacțiile tale emoționale, care, sper să recunoști, sunt sofisticate, ilogice și, de multe ori chinuitoare... Pauză... da... știu îți va lua și ție timp să măsori acest gând, să te distanțezi, îmbufnezi – argumentând gândirea logică și comportamentele sociale obediente care decurg din aceasta – îmblânzești, străbătut de fiorul... acel fior căruia i-ai dat atâtea nume și l-ai chinuit sub lupa observării și gândirii ca pe un animal nevrotizat în laboratoarele de testare a leacurilor chimice pentru oameni.

Plouă... prin toate ferestrele deschise ale apartamentului - sanctuar... natura respiră suculent spre mine... în timp ce țara este colorată în coduri...

Cred că voi face din toate câte un pic... ca-n viață... sau o delicioasă shaormă dar fără carne căci sabotez (delicat) finanțarea crimei organizate și necrofagia! Aici ar prinde bine un emoticon în care... 😉. Așa! Mi-a fost mai ușor să-l scanez decât să-l descriu. Da, dar shaorma[1] este un dish bazat pe carne! Ei bine, se poate și fără dar cu toate celelalte. Cu câțiva ani în urmă s-a făcut un rând în urma mea la o benzinărie care, rândul nu benzinăria, în scurt timp s-a transformat în public buimac și participativ, când am cerut vânzătoarei un sandwich cu carne fără carne... Eram după câteva sute de km conduși și mă mai așteptau alte câteva sute. Încă eram în psihologia șoferului de cursă lungă care știe să se bazeze pe reflexele și ghidușiile partenerilor de trafic, adică ne înțelegem noi, dacă nu din semnalizare (not my case), din situația dată și o dregem din mers. Dar... vânzătoarea nu era un șofer experimentat și nu pricepea că lucrurile pot fi chiar dacă nu sunt... Corul șoferilor (format instant în spatele meu) suna eterogen, așa cum îi șade bine muzicii moderne: – scoateți carnea din sandwich-ul de pe raft. – Dar nu am sandwich fără carne și nu pot să vă încasez altă sumă, suna firav vocea de o înduioșătoare naivitate a vânzătoarei. Am intervenit eu cu un solo percutant: – Dați-mi, vă rog, un sandwish cu carne! Fața vânzătoarei s-a înseninat brusc. Pauză. A luat sandwich-ul de pe raft, mi-a spus cât costă, am scos cardul la vedere în semn de accept al prețului. Am continuat: – Scoateți carnea din el sau o voi face eu! Pauză. Privire contrariat-furibundă, ca în desenele animate japoneze, din partea vânzătoarei (desigur), în timp ce corul din spatele meu scotea sunete de relaxare ca după diluarea unui ambuteiaj.

Cam așa e și iubirea noastră...

Acum mă înțelegi, nu-i așa?

[1] https://dexonline.ro/definitie/shaorma

06 June 2020

Natura Umană / Natura Pământului

Cum ar fi să ne vindecăm... rănile sufletului îmbăindu-ne natura umană în natura pământului?... 🌼
How would it be to heal our wounded souls by emerging our Human nature in the Earth nature?

12 February 2020

Ultra Real

De data aceasta a fost @ULTRA REAL!

Așa spune el, Dorel Găină, sărbătoritul, artistul, visătorul, ”barocul apocaliptic” - așa cum l-am numit acum 25 de ani...

La fel de bine putea să fie și pseudo-real sau supra-real (a... asta nu că e deja arvunită) sau... orice altceva decât suntem noi obișnuiți să numim ”realitate”... căci așa e lumea imaginată de el, vărsătorul, poetul... A... ne-a amenințat că urmează și de data aceasta o însoțire cu poeme a imaginilor.

Așa-i că te-ai fi fâstâcit un pic dacă dădeam tonul de ”La mulți ani” în timpul vernisajului?...

Căci ”ce ciudat, ce bizar, ce coincidență”... vernisajul realității doreliene a fost chiar party-ul de ziua de naștere.

Fii ferice și veșnic tânăr, prieten drag!