Skip to main content

Campus UO

Într-un campus pustiu dar fermecător de frumos ca arhitectură și parc dendrologic... privesc retrospectiv anul universitar (singular și în contextul celor 25 petrecuți în UO) și încerc să deslușesc cu ochii minții următorul / următorii. Mă plimb minuțios prin fiecare loc pe care nu l-am mai vizitat din martie. Un sentiment ciudat își face loc spre sufletul meu din și prin eter precum un fuior magic din vechile basme populare românești... Se pare că arborii care mustesc abundent în seva vieții îmi recunosc ființa. Liniște... apoi contemplare... apoi catharsis (domol, discret, viețuit plenar doar lăuntric) - cât de profundă este nevoia de a fi perceput în esența ființei tale!... Aceasta este ziua în care, la sfârșit și început de capitol universitar, am mai învățat ceva la universitate.
La începutul anului universitar vă scriam #besmart - acum vă doresc #bewell! 🎶👩‍🎓👨‍🎓
#UO #universitateadinoradea #universitateaaltfel

Conf.univ.dr. Carmen Vasile

Universitatea din Oradea

Universitatea din Oradea

Universitatea din Oradea

Universitatea din Oradea

Labels:

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

E lumină pe pământ...

E lumină pe pământ... când ninge... Căldura se retrage din vecinătatea atingerii... apa își oprește curgerea... lăsând loc unui altfel de lumini... misterioase... clare... distante... atât de intime contemplării... Pașii... se grăbesc pe cărări noi pentru minte... atât de vechi pentru suflet... Inima pulsează a exaltare... E liniște... E bine... Undeva... dincolo de orizontul retinei... frumosul își extinde protector prezența... Privilegiul înaltului... aduce cu sine... departe-vederea... Dorul se cuibărește cuminte... în priviri... în aer... Dorul de Sine...    
Post a Comment
Read more

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...
Post a Comment
Read more

Pe ghete kangoo la Orașul faptelor bune 2023

Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...  
Post a Comment
Read more