Lumânarea bucuriei

 

Precum lumina lumânării, bucuria sporește pe măsură ce este împărtășită cu alții.

Așa a fost toată ziua de azi la evenimentele care s-au organizat parcă în oblăduirea Serafimilor în prezența călugărului franciscan Böite Csaba.

Am avut și noi, îngăduință și chemare să cântăm împreună, să prânzim și să cinăm împreună în spiritul Crăciunului care se apropie. Ne-am bucurat de ospitalitate și am creat bucurie în suflețelele copilașilor de a căror creștere, educare, formare profesională și îndrumare confesională se ocupă fratele Csaba.

Azi, s-a aprins și a treia lumânare din coronița de advent. Este lumânarea bucuriei care deschide săptămâna introspecției sufletești.

Am călătorit până la Salonta cu studenții cântăreți și am viețuit împreună efervescența cocreării unui eveniment. Dar din dar se face rai. Aceasta este școala superioară în care sufletul meu își găsește rolul și rostul. Sintagma de #universitateaaltfel pare de mult depășită în asemena momente când, toți realizează că asta este adevărata școală: cea în care oameni care au experiență și resurse le împărtășesc cu cei care acum descoperă aflarea în lume.

La Salonta mi-a fost dat să văd și primul primar (asta nu înseamnă că nu există mulți alții) care face gesturi caritabile din suflet, fără nici un fotograf după el, doar pentru a purta de grijă copiilor orfani.

La Oradea, sala Bisericii Romano-Catolice Barátok, a fost însuflețită de atât de mulți oameni liniștiți și senini care au venit purtând piloni de credință în cugete.

A spune că sunt mândră de studenții mei / noștrii: Bodi Mátyás László, Fehér István, Jánó Csenge Magdolna, Lukácsi Boldizsár, Molnár Célia, Nagy Noémi, Nogyosi R. Helga, Pácsi Árpád, Tokaji Balázs, care au cântat lucrări din repertoriul de advent (Dona nobis, Sanctus, Cesar Franck Panis Angelicus, George Frideric Handel Verdi prati, Wolf Péter Ave Maria, Giulio Caccini Ave Maria, Franz Schubert Ave Maria, Jövél Immanuel, Ó, jöjj, Üdvözitő) este, poate, prea puțin (totuși real). Poate, ar trebui să întregesc cu gândul că sunt bucuroasă pentru drumul lor, pentru experiența lor, pentru modul în care au înțeles să se mobilizeze și să dăruiască. Ca de fiecare dată, Bogdán Bódis Ádám a fost mai mult decât un pianist corepetitor, pendulând cu blândețe între rolul de frate mai mare al studenților, coorganizator, suport muzical de excepție.

Avram Iancu, o viață de erou

 

Cu un discurs elegant, concentrat pe adevărul istoric, universitarul Prof.univ.dr.habil. Sorin Șipoș aduce în fața comunității academice orădene biografia lui Avram Iancu, semnată cu câteva decenii în urmă de Silviu Dragomir.

Volumul, pe care l-au primit în dar participanții la eveniment cu sprijinul PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, este ediția îngrijită și lărgită cu un studiu introductiv de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș. Cuvântul de prețuire semnat de președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop și prefața de Liviu Maior așează monografia apărută la Editura Școala Ardeleană și Episcopia Greco-Catolică de Oradea în 2022 într-un context valoric de înaltă referință.

Prof.univ.dr.habil. Gabriel Moisa, moderatorul evenimentului, subliniază impactul modelelor asupra generațiilor viitoare și necesitatea de a forma personalități verticale autentice, atrăgând atenția asupra sacrificiului personal care este consecvent unui comportament nealiniat cerințelor politice ale vremurilor.

În cuvântul său, PS Virgil Bercea, stăruie asupra spiritului unificator și profund uman al eroului pașoptist care era prețuit, mai cu seamă, în familii și comunități mici în care se depănau povești vii și se cântau vechile cântece.

Rectorul Universității din Oradea, Prof.univ.dr.habil. Constantin Bungău, pune în evidență activitatea Școlii doctorale orădene din cadrul Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării. În proaspăt renovata Aula Magna a Universității din Oradea sensul cuvintelor rostite este întărit de spațiul care degajă rafinament și distincție.

Conf.univ.dr. Simona Dzitac, mereu activă, mereu nucleu de evenimente care țintesc foarte sus, a fost... și de data aceasta... cea care m-a convins să particip la eveniment.

Dacă tot s-a întâmplat să avem curs împreună cu câteva ore înainte de lansarea de carte cu studenții din anul I (Interpretare muzicală - canto: Andrei Alex Teodorescu, Melania Georgiana Struț), și dacă tot s-a nimerit să nu fie prinși în alte activități curiculare, am pus în studiu prozodic și muzical (ad-hoc) Marșul lui Iancu. De acolo, din inima sălii arhipline, vocile lor frumos cultivate s-au împletit cu alte zeci de voci în încheierea evenimentului.

Uneori prin crânguri, alteori prin amfiteatre... aflarea împreună cu oameni inimoși este mereu o bucurie.

Concert de Crăciun sub palatul baroc

Un muzician între doi fotografi...

Fiecare, în felul ei... forfotind a pregătiri de Crăciun... așa cum știu artiștii cel mai bine să facă: expunând și cântând.

În seara asta am avut ceva în comun cu Szegedi Éva și Mandy Varga: ne-am unit mințile și sufletele pentru a-i face vizibili și auzibili pe cei tineri... pe acei frumoși și talentați artiști care încă descoperă lumea scenei, lumina rampei... care se bucură sincer de aplauze... care au atâta nevoie de a fi iubiți și ocrotiți pentru a avea curajul să-și deschidă aripile...

Asociația culturală Slash Light și FIX Makerspace ne-au fost amfitrioni eleganți și generoși.

Bodi  Mátyás László, Dánél  Kunigunda, Fehér  István, Nagy  Noémi, Nogyosi  R.  Helga, Pácsi  Árpád, Porsztner  Abigél, Szabó  Szidónia, studenți în anii I-III, au fost o încântare (și) în seara aceasta! 

AVE MARIA!

 

Schimbare de optică...

Vine-o vreme...

când... vrei, nu vrei îți schimbi optica...

despre tine... despre lume... despre locul tău în lume... despre locul lumii în sufletul tău...

Vine o vreme...

când propriul corp îți cere ajutorul pentru a vedea mai bine ce este în afara lui...

M-am gândit să îmbin necesarul, utilul și frumosul...

Am ales cei mai șic ochelari din cel mai șic magazin din Cluj.

Iar dacă viața m-a purtat pe căi mai depărtate de sfinție iar forța mea sufletească nu a fost suficientă pentru a o atinge... măcar... pe filtrul vederii ce urmează... să fie... un mic semn... ca o mică aspirație...

 

Advent în natură...

A doua duminică de advent...

s-a întâmplat să fie...

într-un loc ferit de zgomot...

cu vânt șuierător și rece precum cuvintele nepotrivite scrâșnite printre dinți...

dar... cu largă desfătare pentru suflet și privire...

Am stat și am privit deci...

Iar liniștea și bucuria... au fost izvor de caldă adiere... ce nu din vânt gonea spre mine... ci eu eram a simțurilor mângâiere... cu blândă răsuflare ce îmbuna văzduhul...

Copacii fremătau sub picturalul cer...

Iar eu priveam senin...

La magnificul mister...

Priveam spre soarele ce și-a lăsat în urmă... doar trena de culori... și umbre... pe iernatica colină...

Acolo... departe... sufletul respiră... a libertate...

Din spate îmi șoptea un glas...

Era doar luna...

Ce mă atingea pe umăr cu a ei rază...

Atât de-aproape... atât de depărtată...

Atât de cunoscătoare a sufletului meu... de parcă surate am fi de când e lumea lume...

 

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie

„Fii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori

...

Dulce Românie, asta ți-o doresc”

M. Eminescu

*

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?...

Oameni care 

să-ți viețuiască adevărul, 

să te rostească frumos și corect în veșmântul cuvântului, 

să te iubească și să-ți prețuiască ființa...

Suflete cu 

mai multă poezie / mai puțină vrajbă,

mai mult crez / mai puțină frică,

mai mult entuziasm / mai puțină letargie.

Spirite

solare, demne, înțelepte!

 

Advent franciscan

 

Nebănuite sunt căile Domnului...

Concertul de la Deva urma să fie, în mintea mea, o bună ocazie pentru a promova studenții cântăreți tineri și talentați, a consolida formația, a studia intensiv un repertoriu nou, a cânta muzică sacră în prima Duminică de Advent...

Dar... a fost mult mai mult. Călugării franciscani Böjte Csaba și Főcze Imre Bonaventura ne-au primit cu darul ospitalității desăvârșite, cu blândețe sobră dar solară, cu suflete smerite dar înaltă demnitate, cu modestie personală dar bunăstare pentru oaspeți.

După concert tinerii au petrecut câteva ore până în miez de noapte cu ale lor jocuri și povești... eu am răsfoit cu uimire și admirație paginile volumelor semnate de călugărul Böjte Csaba: Fereastră spre nesfârșit, Busolă spre nesfârșit, Dialog cu nesfârșitul, Iubirea e medicament nu recompensă...

În fața unei asemenea personalități, care a dat o nouă șansă de viață la peste 1500 de copii, nu ai cum să nu te smerești, să cotrobăi retrospectiv prin propria ta viață, să-ți măsori faptele, determinarea și forța de realiza ce știi bine că e datoria ta pe acest pământ și să realizezi, ușor rușinat... că mai e loc... de mai mult... de mai bine...

Baritonul Molnár Levente este un om cu adevărat special. Nu numai pentru că a cântat pe marile scene de operă ale lumii și a ales să facă o școală de cânt în orașul în care a învățat și el ci pentru că lucrează cu pasiune totală indiferent de miză: un concert la Deva e la fel de valoros ca și unul la The Metropolitan Opera pentru că, înainte de succes sau remunerație, cea mai mare satisfacție este muzica de bună calitate. El este cel care a primit invitația la mănăstirea și biserica franciscană din Deva.

Pianistul Bogdán Bódis Ádám este, cred, corepetitorul ideal: bun muzician, suflet mare care are un rafinat simț al intențiilor interpretative.

Împreună cu András Gábor Róbert, Baliga Anita, Dánél Kristóf, Dánél Kunigunda, Fehér István, Gábor Margit, Juhász Boylan Palko, Kriszta Réka Piroska, Lukácsi Boldizsár, Nagy Kinga Nikoletta, Nagy Noémi, Porsztner Abigél, Szabó Szidónia, Tokaji Balázs, Tornai Henrietta am călătorit până în inima carpaților dar și în miezul trăirii muzicale.

Giulio Caccini, Ave Maria
Mathilde Marchesi, Ave Maria
*** Dona nobis
Franz Schubert, Ave Maria
Wolf Péter, Ave Maria
Johann Sebastian Bach, Magnificat, Quia respexit
*** O, come Emmanuel
Johann Sebastian Bach, Cantata 142, Jesu dir sei dank
Georg Friedrich Händel, Joy to the world
Wolfgang Amadeus Mozart, Terzett
Cesar Franck, Panis Angelicus
Schönberg Claude Michel, Stars
*** AMEN

Dezrobirea zăpezii

 

S-au spus cuvinte frumoase despre cuvinte...

S-au îmbogățit gânduri cu întrețeseri de imagini (evident poetice) și dispoziții sufletești (evident poetice)...

Poetul Gheorghe Vidican, într-o manieră simplă și directă... dar foarte pretențioasă, a fost nucleu și impuls pentru a se întâlni (iar) atâtea persoane preocupate de literatură. 

Privesc cu bucurie și admirație spre cei care se ocupă de capriciul necesar al cultivării limbii. Gestul darului uneii ființe cufundate în propria biografie pentru o ființă mult mai puțin perceptibilă și inefabilă este mereu impresionant pentru mine.

Împreună cu pianistul Bogdán Bódis Ádám am împresurat și noi seara cu lieduri de compozitori români pe versuri din literatura română.

De ce?...

Pentru că am continuat ideea lui Gheorghe Vidican de a invita toți poeții orădeni la un cenaclu liric ad hoc.

De ce Ádám?...

Pentru că știe să respire... muzică... știe să simtă gândul cântărețului, să anticipeze intențiile dinamice... frazările... accentele... pauzele... să se contopească în dispoziții sufletești prin nuanțe sonore... pentru că... e un foarte bun pianist...

Mulți cred că puterea constă în a vorbi și a face...

PS Virgil Bercea, episcopul eparhial de Oradea Mare, este puternic cu precădere prin intensitatea și rafinamentul ascultării. Îți vorbește ascultându-te. Îți spune: te înțeleg... am spațiu în mintea mea pentru gândurile tale... am spațiu în sufletul meu pentru trăirile tale... am spațiu în voirea mea pentru preocupările tale... Are puterea de a te face puternic prin bucuria pe care o dăruiește ființei tale la fiece revedere... dându-i preț...

Iubire & devoțiune & bucurie

Totul a început cu o scurtă plimbare...

Apoi... lacrimi... de înduioșare...

Acum... pot spune că am un cal și calul meu are un om...

Au trecut multe săptămâni până și-a deschis sufletul de cal pentru a mă primi în el cu adevărat, pentru a avea curajul să creadă că și în viața sa va exista un om care să vină cu iubire și bunătăți...

Am învățat împreună să ne jucăm, să avem încredere una în alta, să avem răbdare una cu alta... eu și iapa mea...

 

Simpozionul Internațional „Brainstorming în Agora Cercurilor Studențești” BACStud22

Un om special se recunoaște și prin felul în care reușește să-i facă și pe ceilalți să se simtă speciali.
Simona Dzitac este cu siguranță una din marile forțe ale comunității academice orădene.

 

Zilele Editurii Academiei Române în Bihor

Ce bucurie și onoare să particip la un eveniment atât de frumos într-o zi atât de specială...

Sala Consiliului Local al Primăriei Municipiului Oradea s-a umplut ușor și elegant cu acei oameni care, de mulți ani prețuiesc și cultivă arta și cultura.

Cuvânt despre cuvânt... gând despre gând...

Se împletesc gândiri și simțiri...

Prof.univ.dr Cornel Ungureanu, conf.univ.dr. Ioana Cistelecan, prof. Maria Letea dau cadru conceptual pentru antologia de versuri semnată de Gheorghe Vidican Ca o pasăre, umbra...

Mesomedes, Imn către muze, dulce viers și cânt străvechi invocă buna inspirație spre creație.

Toată sala a fost un prezidiu... căci... toți cei ce erau acolo erau valori și purtători de valori...

foto: imagini preluate de pe net