Skip to main content

Concert de Crăciun sub palatul baroc

Un muzician între doi fotografi...
Fiecare, în felul ei... forfotind a pregătiri de Crăciun... așa cum știu artiștii cel mai bine să facă: expunând și cântând.
În seara asta am avut ceva în comun cu Szegedi Éva și Mandy Varga: ne-am unit mințile și sufletele pentru a-i face vizibili și auzibili pe cei tineri... pe acei frumoși și talentați artiști care încă descoperă lumea scenei, lumina rampei... care se bucură sincer de aplauze... care au atâta nevoie de a fi iubiți și ocrotiți pentru a avea curajul să-și deschidă aripile...
Asociația culturală Slash Light și FIX Makerspace ne-au fost amfitrioni eleganți și generoși.




Bodi  Mátyás László, Dánél  Kunigunda, Fehér  István, Nagy  Noémi, Nogyosi  R.  Helga, Pácsi  Árpád, Porsztner  Abigél, Szabó  Szidónia, studenți în anii I-III, au fost o încântare (și) în seara aceasta! 

AVE MARIA!

 

Comments

Popular posts from this blog

Pe ghete kangoo la Orașul faptelor bune 2023

Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...  

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...

E lumină pe pământ...

E lumină pe pământ... când ninge... Căldura se retrage din vecinătatea atingerii... apa își oprește curgerea... lăsând loc unui altfel de lumini... misterioase... clare... distante... atât de intime contemplării... Pașii... se grăbesc pe cărări noi pentru minte... atât de vechi pentru suflet... Inima pulsează a exaltare... E liniște... E bine... Undeva... dincolo de orizontul retinei... frumosul își extinde protector prezența... Privilegiul înaltului... aduce cu sine... departe-vederea... Dorul se cuibărește cuminte... în priviri... în aer... Dorul de Sine...