Lumânarea bucuriei

 

Precum lumina lumânării, bucuria sporește pe măsură ce este împărtășită cu alții.

Așa a fost toată ziua de azi la evenimentele care s-au organizat parcă în oblăduirea Serafimilor în prezența călugărului franciscan Böite Csaba.

Am avut și noi, îngăduință și chemare să cântăm împreună, să prânzim și să cinăm împreună în spiritul Crăciunului care se apropie. Ne-am bucurat de ospitalitate și am creat bucurie în suflețelele copilașilor de a căror creștere, educare, formare profesională și îndrumare confesională se ocupă fratele Csaba.

Azi, s-a aprins și a treia lumânare din coronița de advent. Este lumânarea bucuriei care deschide săptămâna introspecției sufletești.

Am călătorit până la Salonta cu studenții cântăreți și am viețuit împreună efervescența cocreării unui eveniment. Dar din dar se face rai. Aceasta este școala superioară în care sufletul meu își găsește rolul și rostul. Sintagma de #universitateaaltfel pare de mult depășită în asemena momente când, toți realizează că asta este adevărata școală: cea în care oameni care au experiență și resurse le împărtășesc cu cei care acum descoperă aflarea în lume.

La Salonta mi-a fost dat să văd și primul primar (asta nu înseamnă că nu există mulți alții) care face gesturi caritabile din suflet, fără nici un fotograf după el, doar pentru a purta de grijă copiilor orfani.

La Oradea, sala Bisericii Romano-Catolice Barátok, a fost însuflețită de atât de mulți oameni liniștiți și senini care au venit purtând piloni de credință în cugete.

A spune că sunt mândră de studenții mei / noștrii: Bodi Mátyás László, Fehér István, Jánó Csenge Magdolna, Lukácsi Boldizsár, Molnár Célia, Nagy Noémi, Nogyosi R. Helga, Pácsi Árpád, Tokaji Balázs, care au cântat lucrări din repertoriul de advent (Dona nobis, Sanctus, Cesar Franck Panis Angelicus, George Frideric Handel Verdi prati, Wolf Péter Ave Maria, Giulio Caccini Ave Maria, Franz Schubert Ave Maria, Jövél Immanuel, Ó, jöjj, Üdvözitő) este, poate, prea puțin (totuși real). Poate, ar trebui să întregesc cu gândul că sunt bucuroasă pentru drumul lor, pentru experiența lor, pentru modul în care au înțeles să se mobilizeze și să dăruiască. Ca de fiecare dată, Bogdán Bódis Ádám a fost mai mult decât un pianist corepetitor, pendulând cu blândețe între rolul de frate mai mare al studenților, coorganizator, suport muzical de excepție.