Skip to main content

Posts

Concert de Crăciun sub palatul baroc

Un muzician între doi fotografi... Fiecare, în felul ei... forfotind a pregătiri de Crăciun... așa cum știu artiștii cel mai bine să facă: expunând și cântând. În seara asta am avut ceva în comun cu Szegedi Éva și Mandy Varga: ne-am unit mințile și sufletele pentru a-i face vizibili și auzibili pe cei tineri... pe acei frumoși și talentați artiști care încă descoperă lumea scenei, lumina rampei... care se bucură sincer de aplauze... care au atâta nevoie de a fi iubiți și ocrotiți pentru a avea curajul să-și deschidă aripile... Asociația culturală Slash Light și FIX Makerspace ne-au fost amfitrioni eleganți și generoși. Bodi  Mátyás László, Dánél  Kunigunda, Fehér  István, Nagy  Noémi, Nogyosi  R.  Helga, Pácsi  Árpád, Porsztner  Abigél, Szabó  Szidónia, studenți în anii I-III, au fost o încântare (și) în seara aceasta!  AVE MARIA!  
Recent posts

Schimbare de optică...

Vine-o vreme... când... vrei, nu vrei îți schimbi optica... despre tine... despre lume... despre locul tău în lume... despre locul lumii în sufletul tău... Vine o vreme... când propriul corp îți cere ajutorul pentru a vedea mai bine ce este în afara lui... M-am gândit să îmbin necesarul, utilul și frumosul... Am ales cei mai șic ochelari din cel mai șic magazin din Cluj. Iar dacă viața m-a purtat pe căi mai depărtate de sfinție iar forța mea sufletească nu a fost suficientă pentru a o atinge... măcar... pe filtrul vederii ce urmează... să fie... un mic semn... ca o mică aspirație...  

Advent în natură...

A doua duminică de advent... s-a întâmplat să fie... într-un loc ferit de zgomot... cu vânt șuierător și rece precum cuvintele nepotrivite scrâșnite printre dinți... dar... cu largă desfătare pentru suflet și privire... Am stat și am privit deci... Iar liniștea și bucuria... au fost izvor de caldă adiere... ce nu din vânt gonea spre mine... ci eu eram a simțurilor mângâiere... cu blândă răsuflare ce îmbuna văzduhul... Copacii fremătau sub picturalul cer... Iar eu priveam senin... La magnificul mister... Priveam spre soarele ce și-a lăsat în urmă... doar trena de culori... și umbre... pe iernatica colină... Acolo... departe... sufletul respiră... a libertate... Din spate îmi șoptea un glas... Era doar luna... Ce mă atingea pe umăr cu a ei rază... Atât de-aproape... atât de depărtată... Atât de cunoscătoare a sufletului meu... de parcă surate am fi de când e lumea lume...  

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie

„Fii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori ... Dulce Românie, asta ți-o doresc” M. Eminescu * Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?... Oameni care  să-ți viețuiască adevărul,  să te rostească frumos și corect în veșmântul cuvântului,  să te iubească și să-ți prețuiască ființa... Suflete cu  mai multă poezie / mai puțină vrajbă, mai mult crez / mai puțină frică, mai mult entuziasm / mai puțină letargie. Spirite solare, demne, înțelepte!  

Advent franciscan

  Nebănuite sunt căile Domnului... Concertul de la Deva urma să fie, în mintea mea, o bună ocazie pentru a promova studenții cântăreți tineri și talentați, a consolida formația, a studia intensiv un repertoriu nou, a cânta muzică sacră în prima Duminică de Advent... Dar... a fost mult mai mult. Călugării franciscani Böjte Csaba și Főcze Imre Bonaventura ne-au primit cu darul ospitalității desăvârșite, cu blândețe sobră dar solară, cu suflete smerite dar înaltă demnitate, cu modestie personală dar bunăstare pentru oaspeți. După concert tinerii au petrecut câteva ore până în miez de noapte cu ale lor jocuri și povești... eu am răsfoit cu uimire și admirație paginile volumelor semnate de călugărul Böjte Csaba : Fereastră spre nesfârșit, Busolă spre nesfârșit, Dialog cu nesfârșitul, Iubirea e medicament nu recompensă. .. În fața unei asemenea personalități, care a dat o nouă șansă de viață la peste 1500 de copii, nu ai cum să nu te smerești, să cotrobăi retrospectiv prin propria ta viață

Dezrobirea zăpezii

  S-au spus cuvinte frumoase despre cuvinte... S-au îmbogățit gânduri cu întrețeseri de imagini (evident poetice) și dispoziții sufletești (evident poetice)... Poetul Gheorghe Vidican, într-o manieră simplă și directă... dar foarte pretențioasă, a fost nucleu și impuls pentru a se întâlni (iar) atâtea persoane preocupate de literatură.  Privesc cu bucurie și admirație spre cei care se ocupă de capriciul necesar al cultivării limbii. Gestul darului uneii ființe cufundate în propria biografie pentru o ființă mult mai puțin perceptibilă și inefabilă este mereu impresionant pentru mine. Împreună cu pianistul Bogdán Bódis Ádám am împresurat și noi seara cu lieduri de compozitori români pe versuri din literatura română. De ce?... Pentru că am continuat ideea lui Gheorghe Vidican de a invita toți poeții orădeni la un cenaclu liric ad hoc. De ce Ádám?... Pentru că știe să respire... muzică... știe să simtă gândul cântărețului, să anticipeze intențiile dinamice... frazările... accentele... pauz

Iubire & devoțiune & bucurie

Totul a început cu o scurtă plimbare... Apoi... lacrimi... de înduioșare... Acum... pot spune că am un cal și calul meu are un om... Au trecut multe săptămâni până și-a deschis sufletul de cal pentru a mă primi în el cu adevărat, pentru a avea curajul să creadă că și în viața sa va exista un om care să vină cu iubire și bunătăți... Am învățat împreună să ne jucăm, să avem încredere una în alta, să avem răbdare una cu alta... eu și iapa mea...  

Simpozionul Internațional „Brainstorming în Agora Cercurilor Studențești” BACStud22

Un om special se recunoaște și prin felul în care reușește să-i facă și pe ceilalți să se simtă speciali. Simona Dzitac este cu siguranță una din marile forțe ale comunității academice orădene.  

Zilele Editurii Academiei Române în Bihor

Ce bucurie și onoare să particip la un eveniment atât de frumos într-o zi atât de specială... Sala Consiliului Local al Primăriei Municipiului Oradea s-a umplut ușor și elegant cu acei oameni care, de mulți ani prețuiesc și cultivă arta și cultura. Cuvânt despre cuvânt... gând despre gând... Se împletesc gândiri și simțiri... Prof.univ.dr Cornel Ungureanu, conf.univ.dr. Ioana Cistelecan, prof. Maria Letea dau cadru conceptual pentru antologia de versuri semnată de Gheorghe Vidican Ca o pasăre, umbra ... Mesomedes, Imn către muze, dulce viers și cânt străvechi invocă buna inspirație spre creație. Toată sala a fost un prezidiu... căci... toți cei ce erau acolo erau valori și purtători de valori... foto: imagini preluate de pe net

Un Om cât un munte...

Pășesc cu entuziasm și sfială pe drumul pe care a pășit de atâtea ori și părintele Arsenie Boca. Unul din cele mai frumoase daruri ale verii a fost drumul spre lăcașul scobit în stânca Făgărașului de cel ce l-a viețuit pe Christos și a onorat Natura. Mă întreb ce purta în suflet, cum era viața lui, de ce a ales tocmai acel loc pentru a se retrage? Soarele ne luminează poteca... protector... cu căldură discretă de timp Mihaelic... Ce poate fi mai frumos și bun pe lume decât sufletul curat și truda roditoare? E mică, e foarte mică... În chilie poți sta ori în picioare ori îngrămădit în poziție fetală... Oamenii de după au făcut să pară totul mai grandios, mai însemnat... Dar... adevărata grandoare mai respiră prin simplitate, prin peisajul ce se deschide în fața ochilor spre contemplare până când sufletul își recunoaște propria măreție... și devine precum un munte... O piatră... la întâlnirea a două drumuri... Valea ne cuprinde ca o îmbrățișare blândă... Nu o vedem... nu o simțim... dar.

O fereastră de timp... între Bucegi și Caraiman...