Skip to main content

Avram Iancu, o viață de erou

 


Cu un discurs elegant, concentrat pe adevărul istoric, universitarul Prof.univ.dr.habil. Sorin Șipoș aduce în fața comunității academice orădene biografia lui Avram Iancu, semnată cu câteva decenii în urmă de Silviu Dragomir.

Volumul, pe care l-au primit în dar participanții la eveniment cu sprijinul PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, este ediția îngrijită și lărgită cu un studiu introductiv de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș. Cuvântul de prețuire semnat de președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop și prefața de Liviu Maior așează monografia apărută la Editura Școala Ardeleană și Episcopia Greco-Catolică de Oradea în 2022 într-un context valoric de înaltă referință.

Prof.univ.dr.habil. Gabriel Moisa, moderatorul evenimentului, subliniază impactul modelelor asupra generațiilor viitoare și necesitatea de a forma personalități verticale autentice, atrăgând atenția asupra sacrificiului personal care este consecvent unui comportament nealiniat cerințelor politice ale vremurilor.

În cuvântul său, PS Virgil Bercea, stăruie asupra spiritului unificator și profund uman al eroului pașoptist care era prețuit, mai cu seamă, în familii și comunități mici în care se depănau povești vii și se cântau vechile cântece.

Rectorul Universității din Oradea, Prof.univ.dr.habil. Constantin Bungău, pune în evidență activitatea Școlii doctorale orădene din cadrul Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării. În proaspăt renovata Aula Magna a Universității din Oradea sensul cuvintelor rostite este întărit de spațiul care degajă rafinament și distincție.

Conf.univ.dr. Simona Dzitac, mereu activă, mereu nucleu de evenimente care țintesc foarte sus, a fost... și de data aceasta... cea care m-a convins să particip la eveniment.

Dacă tot s-a întâmplat să avem curs împreună cu câteva ore înainte de lansarea de carte cu studenții din anul I (Interpretare muzicală - canto: Andrei Alex Teodorescu, Melania Georgiana Struț), și dacă tot s-a nimerit să nu fie prinși în alte activități curiculare, am pus în studiu prozodic și muzical (ad-hoc) Marșul lui Iancu. De acolo, din inima sălii arhipline, vocile lor frumos cultivate s-au împletit cu alte zeci de voci în încheierea evenimentului.

Uneori prin crânguri, alteori prin amfiteatre... aflarea împreună cu oameni inimoși este mereu o bucurie.





Comments

Popular posts from this blog

Pe ghete kangoo la Orașul faptelor bune 2023

Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...  

E lumină pe pământ...

E lumină pe pământ... când ninge... Căldura se retrage din vecinătatea atingerii... apa își oprește curgerea... lăsând loc unui altfel de lumini... misterioase... clare... distante... atât de intime contemplării... Pașii... se grăbesc pe cărări noi pentru minte... atât de vechi pentru suflet... Inima pulsează a exaltare... E liniște... E bine... Undeva... dincolo de orizontul retinei... frumosul își extinde protector prezența... Privilegiul înaltului... aduce cu sine... departe-vederea... Dorul se cuibărește cuminte... în priviri... în aer... Dorul de Sine...    

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...