Dezrobirea zăpezii

 

S-au spus cuvinte frumoase despre cuvinte...

S-au îmbogățit gânduri cu întrețeseri de imagini (evident poetice) și dispoziții sufletești (evident poetice)...

Poetul Gheorghe Vidican, într-o manieră simplă și directă... dar foarte pretențioasă, a fost nucleu și impuls pentru a se întâlni (iar) atâtea persoane preocupate de literatură. 

Privesc cu bucurie și admirație spre cei care se ocupă de capriciul necesar al cultivării limbii. Gestul darului uneii ființe cufundate în propria biografie pentru o ființă mult mai puțin perceptibilă și inefabilă este mereu impresionant pentru mine.

Împreună cu pianistul Bogdán Bódis Ádám am împresurat și noi seara cu lieduri de compozitori români pe versuri din literatura română.

De ce?...

Pentru că am continuat ideea lui Gheorghe Vidican de a invita toți poeții orădeni la un cenaclu liric ad hoc.

De ce Ádám?...

Pentru că știe să respire... muzică... știe să simtă gândul cântărețului, să anticipeze intențiile dinamice... frazările... accentele... pauzele... să se contopească în dispoziții sufletești prin nuanțe sonore... pentru că... e un foarte bun pianist...

Mulți cred că puterea constă în a vorbi și a face...

PS Virgil Bercea, episcopul eparhial de Oradea Mare, este puternic cu precădere prin intensitatea și rafinamentul ascultării. Îți vorbește ascultându-te. Îți spune: te înțeleg... am spațiu în mintea mea pentru gândurile tale... am spațiu în sufletul meu pentru trăirile tale... am spațiu în voirea mea pentru preocupările tale... Are puterea de a te face puternic prin bucuria pe care o dăruiește ființei tale la fiece revedere... dându-i preț...