Skip to main content

Advent franciscan

 


Nebănuite sunt căile Domnului...
Concertul de la Deva urma să fie, în mintea mea, o bună ocazie pentru a promova studenții cântăreți tineri și talentați, a consolida formația, a studia intensiv un repertoriu nou, a cânta muzică sacră în prima Duminică de Advent...
Dar... a fost mult mai mult. Călugării franciscani Böjte Csaba și Főcze Imre Bonaventura ne-au primit cu darul ospitalității desăvârșite, cu blândețe sobră dar solară, cu suflete smerite dar înaltă demnitate, cu modestie personală dar bunăstare pentru oaspeți.
După concert tinerii au petrecut câteva ore până în miez de noapte cu ale lor jocuri și povești... eu am răsfoit cu uimire și admirație paginile volumelor semnate de călugărul Böjte Csaba: Fereastră spre nesfârșit, Busolă spre nesfârșit, Dialog cu nesfârșitul, Iubirea e medicament nu recompensă...
În fața unei asemenea personalități, care a dat o nouă șansă de viață la peste 1500 de copii, nu ai cum să nu te smerești, să cotrobăi retrospectiv prin propria ta viață, să-ți măsori faptele, determinarea și forța de realiza ce știi bine că e datoria ta pe acest pământ și să realizezi, ușor rușinat... că mai e loc... de mai mult... de mai bine...


Baritonul Molnár Levente este un om cu adevărat special. Nu numai pentru că a cântat pe marile scene de operă ale lumii și a ales să facă o școală de cânt în orașul în care a învățat și el ci pentru că lucrează cu pasiune totală indiferent de miză: un concert la Deva e la fel de valoros ca și unul la The Metropolitan Opera pentru că, înainte de succes sau remunerație, cea mai mare satisfacție este muzica de bună calitate. El este cel care a primit invitația la mănăstirea și biserica franciscană din Deva.
Pianistul Bogdán Bódis Ádám este, cred, corepetitorul ideal: bun muzician, suflet mare care are un rafinat simț al intențiilor interpretative.


Împreună cu András Gábor Róbert, Baliga Anita, Dánél Kristóf, Dánél Kunigunda, Fehér István, Gábor Margit, Juhász Boylan Palko, Kriszta Réka Piroska, Lukácsi Boldizsár, Nagy Kinga Nikoletta, Nagy Noémi, Porsztner Abigél, Szabó Szidónia, Tokaji Balázs, Tornai Henrietta am călătorit până în inima carpaților dar și în miezul trăirii muzicale.

Giulio Caccini, Ave Maria
Mathilde Marchesi, Ave Maria
*** Dona nobis
Franz Schubert, Ave Maria
Wolf Péter, Ave Maria
Johann Sebastian Bach, Magnificat, Quia respexit
*** O, come Emmanuel
Johann Sebastian Bach, Cantata 142, Jesu dir sei dank
Georg Friedrich Händel, Joy to the world
Wolfgang Amadeus Mozart, Terzett
Cesar Franck, Panis Angelicus
Schönberg Claude Michel, Stars
*** AMEN



Comments

Popular posts from this blog

Pe ghete kangoo la Orașul faptelor bune 2023

Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...  

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...

E lumină pe pământ...

E lumină pe pământ... când ninge... Căldura se retrage din vecinătatea atingerii... apa își oprește curgerea... lăsând loc unui altfel de lumini... misterioase... clare... distante... atât de intime contemplării... Pașii... se grăbesc pe cărări noi pentru minte... atât de vechi pentru suflet... Inima pulsează a exaltare... E liniște... E bine... Undeva... dincolo de orizontul retinei... frumosul își extinde protector prezența... Privilegiul înaltului... aduce cu sine... departe-vederea... Dorul se cuibărește cuminte... în priviri... în aer... Dorul de Sine...