Skip to main content

Advent franciscan

 


Nebănuite sunt căile Domnului...
Concertul de la Deva urma să fie, în mintea mea, o bună ocazie pentru a promova studenții cântăreți tineri și talentați, a consolida formația, a studia intensiv un repertoriu nou, a cânta muzică sacră în prima Duminică de Advent...
Dar... a fost mult mai mult. Călugării franciscani Böjte Csaba și Főcze Imre Bonaventura ne-au primit cu darul ospitalității desăvârșite, cu blândețe sobră dar solară, cu suflete smerite dar înaltă demnitate, cu modestie personală dar bunăstare pentru oaspeți.
După concert tinerii au petrecut câteva ore până în miez de noapte cu ale lor jocuri și povești... eu am răsfoit cu uimire și admirație paginile volumelor semnate de călugărul Böjte Csaba: Fereastră spre nesfârșit, Busolă spre nesfârșit, Dialog cu nesfârșitul, Iubirea e medicament nu recompensă...
În fața unei asemenea personalități, care a dat o nouă șansă de viață la peste 1500 de copii, nu ai cum să nu te smerești, să cotrobăi retrospectiv prin propria ta viață, să-ți măsori faptele, determinarea și forța de realiza ce știi bine că e datoria ta pe acest pământ și să realizezi, ușor rușinat... că mai e loc... de mai mult... de mai bine...


Baritonul Molnár Levente este un om cu adevărat special. Nu numai pentru că a cântat pe marile scene de operă ale lumii și a ales să facă o școală de cânt în orașul în care a învățat și el ci pentru că lucrează cu pasiune totală indiferent de miză: un concert la Deva e la fel de valoros ca și unul la The Metropolitan Opera pentru că, înainte de succes sau remunerație, cea mai mare satisfacție este muzica de bună calitate. El este cel care a primit invitația la mănăstirea și biserica franciscană din Deva.
Pianistul Bogdán Bódis Ádám este, cred, corepetitorul ideal: bun muzician, suflet mare care are un rafinat simț al intențiilor interpretative.


Împreună cu András Gábor Róbert, Baliga Anita, Dánél Kristóf, Dánél Kunigunda, Fehér István, Gábor Margit, Juhász Boylan Palko, Kriszta Réka Piroska, Lukácsi Boldizsár, Nagy Kinga Nikoletta, Nagy Noémi, Porsztner Abigél, Szabó Szidónia, Tokaji Balázs, Tornai Henrietta am călătorit până în inima carpaților dar și în miezul trăirii muzicale.

Giulio Caccini, Ave Maria
Mathilde Marchesi, Ave Maria
*** Dona nobis
Franz Schubert, Ave Maria
Wolf Péter, Ave Maria
Johann Sebastian Bach, Magnificat, Quia respexit
*** O, come Emmanuel
Johann Sebastian Bach, Cantata 142, Jesu dir sei dank
Georg Friedrich Händel, Joy to the world
Wolfgang Amadeus Mozart, Terzett
Cesar Franck, Panis Angelicus
Schönberg Claude Michel, Stars
*** AMEN



Comments

Popular posts from this blog

Omul: Sunetul Viu

2011 03 18 Vineri TVS ora 18:30 – 19:20 reluare: Sâmbătă 2011 03 19 ora 17:00 - 17:50 / Duminică 2011 03 20 ora 15:00 - 15:50 / Luni 2011 03 21 ora 16:30 - 17:20 Ramona Novicov * Carmen Vasile EMISIUNE TV ARTEFACTE OMUL: SUNETUL VIU Ramona Novicov * Carmen Vasile Invitat: Conf.univ. Dr. CARMEN VASILE Realizator: Conf.univ. Dr. RAMONA NOVICOV Monoopera este un gen nou al spectacolului de operă, în care un singur interpret întruchipează, într-un spaţiu imaginativ, toate personajele. În mod similar, în teatru, această tendinţă de esenţializare a dat naştere monodramei. În ultimii 20 de ani compozitorul EDE TER ÉNYI şi-a dedicat o bună parte din energia creatoare prefigurării acestui gen nou muzical transformând în gânduri muzicale teme care acoperă un vast spaţiu geografic (Japonia – Dincolo de tăcere, Flori Japoneze , India – Mahabharata , Grecia – Sărbătorile lui Ulise , România – Noul Adam , Germania – MephistoFaust , Italia – Divina Comedie , Franţa – Pov

Despre viață 1

  Cât de interesantă e... viața... atunci când... nu e interesantă...

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...