El a practicat echitația până în momentul în care a considerat că este prea corpolent pentru acest sport și a înființat chiar o școală ecvestră privată, numită Club Europa. În plus, a organizat la proprietatea sa din Modena un concurs internațional de sărituri peste obstacole, Pavarotti International CSIO San Marino, desfășurat timp de peste 10 ani (1991–2001) (Wikipedia).
Iată câteva anectode amuzante și interesante despre pasiunea lui Luciano Pavarotti pentru cai și interacțiunile sale cu aceștia — plus câteva amănunte potrivite despre legătura sa cu lumea animalelor:
Prima sa experiență ecvestră a fost una problematică: După un spectacol la Covent Garden, Pavarotti s-a urcat prima oară pe un cal — iar experiența a fost atât de dureroasă încât a descris-o astfel: „a fost dur, mi-am zis că nu mă mai așez timp de o săptămână” (The Irish Times). Cu toate acestea, a mers imediat la televizor la emisiunea „Sunday Night at the Palladium”… și a remarcat mai târziu: „nu am cântat niciodată mai bine!” (The Irish Times).
Dragoste pentru calitate irlandeză: Într-o vizită în Irlanda (1979), a ales doi cai: „Shaughran”, un armăsar de 14 ani, foarte puternic și blând, și „Herbie”, un cal tânăr excelent la sărituri — gândul său era ca toată familia să se bucure de echitație (The Irish Times).
Antrenament pentru fete… cu energie: Fetele lui au urmat cursuri la Iris Kellett Riding School, iar Pavarotti a povestit că „acum fiicele mele iubesc călăria; se trezesc la 7 dimineața și curăță grajdurile cu bună dispoziție” (The Irish Times).
Gluma care devine realitate: Spre sfârșitul turneului american din 1980, a glumit: „dacă oile acceptă să mă poarte, sunt pregătit să călăresc” — iar la final a spus cu umor: „nu-mi mai amintesc numele calului din Boston… dar sunt convins că el își amintește numele meu” (The Irish Times).
Îi cânta calului: Un instructor englez i-a povestit unui jurnalist că Pavarotti cânta adesea pentru calul său, Henry, în timp ce mergeau prin pădure — poate că muzica sa îi transmitea calului liniște și bucurie (Telegraph).
„Henry… impasibil”: La centrul său ecvestru de lângă Modena, avea un cal pe nume Henry, descris drept atât de calm, încât dacă i s-ar fi detonat o bombă lângă el, ar fi „doar ridicat din umeri” (Independent).
„Horse riding is a perfect comparison with singing. You must know where the double fences are.”
Pavarotti sublinia analogia dintre echitație și cânt, sugerând importanța orientării și controlului în ambele activități (Quoteslyfe, A-Z Quotes).Într-un interviu din 1992 transmit pe Reuters, el reflecta asupra atracției sale pentru cai:
„I think the man has something in the blood who isn’t attraction for horses... After 15 years of profession I was able to have my own horse… the horse is the only animal who goes to the Olympic… the jumping competition… you can be a lady... and beat a man.” (reuters.screenocean.com)„My general love of the horse became a particular one—for jumpers.”
Pavarotti și-a dezvoltat o pasiune clară pentru caii de sărituri (Equus Magazine).Și-a cumpărat primul cal în Irlanda și a devenit „un nut, un nut of the horse” (adică un fan înfocat) (Equus Magazine).
Donkeys, cats and dogs are small, but horses are big, even bigger than me. Horses are a challenge,” (Măgarii, pisicile și câinii sunt mici, dar caii sunt mari, chiar mai mari decât mine. Caii sunt o provocare) Equus Magazine
Pavarotti nu doar că iubea caii, dar îi integra în viața de zi cu zi într-un mod plin de umor și omenie. De la anecdota dureroasă a primei echitații, la alegerea calului Irish mare și blând și cântecul în mișcare adresat animalului — toate acestea reflectă spiritul său jovial și abordarea plină de pasiune către echitație. Dragostea pentru cai a fost una dintre cele mai clare ferestre către personalitatea sa exuberantă și caldă.
🐎 „Să trăim ca niște cai” – traducere adaptată
Strofa 1
Am visat mereu să scap de ziduri,
De umbrele fricii, de lanțuri și gratii.
Să nu mai fiu prizonier al lumii,
Să fug în lumina dimineții.
Refren
Să trăim ca niște cai,
Fără teamă, fără bariere.
Să trăim ca niște cai,
Pe câmpuri largi, sub ceruri libere.
Strofa 2
Atâta timp am mers prin furtuni,
Dar visul nu a murit în mine.
Acolo, dincolo de orizont,
Există un loc unde pot fi liber.
Refren
Să trăim ca niște cai,
Cu vântul în coamă, fără lanțuri.
Să trăim ca niște cai,
Neîmblânziți, puternici și curați.
Pod
Știu că va veni ziua,
Când vom rupe frâiele,
Și tot ce ne-a ținut jos
Va dispărea în depărtare.
Refren final
Să trăim ca niște cai,
Aleargă, frate, aleargă,
Să trăim ca niște cai,
Cu inima plină de libertate.
*
Luciano Pavarotti (1935 – 2007) a fost unul dintre cei mai celebrați tenori de operă ai secolului XX. Născut la Modena, Italia, a devenit faimos la nivel internațional pentru forța extraordinară a vocii sale, claritatea timbrului și pentru notele înalte strălucitoare, care l-au făcut unic.
Cariera în operă: și-a făcut debutul profesional în 1961, în opera La Bohème de Puccini, și a devenit rapid unul dintre cei mai mari interpreți ai operei italiene, în special în lucrările lui Verdi, Donizetti și Puccini.
Cei Trei Tenori: alături de Plácido Domingo și José Carreras, a făcut parte din celebrul trio The Three Tenors, ai cărui concerte – mai ales cel din 1990, cu ocazia Cupei Mondiale de Fotbal din Roma – au adus opera în fața unui public uriaș din întreaga lume.
Înregistrări și popularitate: Pavarotti a vândut milioane de discuri și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni clasici ai lumii. Aparițiile sale în concerte crossover au apropiat opera de publicul larg.
Activitate caritabilă: a organizat numeroase concerte caritabile (Pavarotti & Friends) pentru a strânge fonduri destinate unor cauze umanitare.
Moștenire: este considerat cel mai faimos tenor al timpurilor moderne; vocea și carisma sa au făcut ca spectacolul de operă să devină mai accesibil, iar înregistrările sale sunt și astăzi un reper pentru tinerii cântăreți.
sursa: internet
*
#PetFriendlyArtists for #PetFriendlyCity
#ArtiștiIubitorideAnimale
#CuriozitățiDinLumeaOperei
*
#OneBigJump
No comments:
Post a Comment