Skip to main content

Ziua internațională a poeziei

O sală plină cu poeți...
Oameni ce plăsmuiesc imagini în cuvinte...
Oameni ce întrețes vise cu viețuiri... 
Oameni ce voiesc a se desprinde - fie și timp / netimp de un catren - din terna încarcerare a utilului cotidian...
Oameni ce-și pitesc sufletele a ascultare...

În acest spațiu liric contemporan am prelungit cuvintele în muzică prin liedurile lui Tiberiu Brediceanu: Cântă puiul cucului, Cine m-aude cântând, Păsărică, mută-ți cuibul, Cât e muntele de-nalt, Miorița III, Pe sub flori mă legănai, Doina Stăncuței. Ca de obicei, pianistul Bogdán Bódis Ádám a găsit cel mai rafinat mod de a acompania melosul aparte a doinelor compuse pe versuri populare. 

Dacă nu ar exista Gheorghe Vidican... ar trebui inventat...
Omul - instituție reușește cu o sârguință de invidiat să aducă împreună toate generațiile cu toate aspirațiile poetice, să le dea glas într-un context elevat și valoros. Cu voce aspră dar inimă blândă e dedicat poeziei și semenilor... Iată... un om frumos!

Serata lirică autentică a început după ce formalitatea evenimentului oficial s-a topit în discuții personale, după ce toate felicitările - sincere și de complezență - au fost rostite, după ce toate pozele au fost făcute... Povești de viață personale evocate cu savoare s-au împletit cu lecturi, recitări și doiniri...
Azi... ziua și noaptea sunt egale... Iar noi... în egală măsură ne-am viețuit aflarea pe pământ și în metaforă... 

 

Comments

Popular posts from this blog

Omul: Sunetul Viu

2011 03 18 Vineri TVS ora 18:30 – 19:20 reluare: Sâmbătă 2011 03 19 ora 17:00 - 17:50 / Duminică 2011 03 20 ora 15:00 - 15:50 / Luni 2011 03 21 ora 16:30 - 17:20 Ramona Novicov * Carmen Vasile EMISIUNE TV ARTEFACTE OMUL: SUNETUL VIU Ramona Novicov * Carmen Vasile Invitat: Conf.univ. Dr. CARMEN VASILE Realizator: Conf.univ. Dr. RAMONA NOVICOV Monoopera este un gen nou al spectacolului de operă, în care un singur interpret întruchipează, într-un spaţiu imaginativ, toate personajele. În mod similar, în teatru, această tendinţă de esenţializare a dat naştere monodramei. În ultimii 20 de ani compozitorul EDE TER ÉNYI şi-a dedicat o bună parte din energia creatoare prefigurării acestui gen nou muzical transformând în gânduri muzicale teme care acoperă un vast spaţiu geografic (Japonia – Dincolo de tăcere, Flori Japoneze , India – Mahabharata , Grecia – Sărbătorile lui Ulise , România – Noul Adam , Germania – MephistoFaust , Italia – Divina Comedie , Franţa – Pov

Despre viață 1

  Cât de interesantă e... viața... atunci când... nu e interesantă...

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...