Skip to main content

Omul sfințește locul... Locul hrănește omul...

Omul sfințește locul... spun bătrânii și gura satului...
Locul hrănește omul... spun cei ce iubesc natura...

Am viețuit trei ipostaze în Bulzeștii de sus:
Miezul petrecerii fiilor și fiicelor satului... adunați în ateliere meșteșugărești (lemn, podoabe și țesătură), muzicanți și zicători din gură, cunoscători cu culegători de plante aromate și medicinale... era cald și efervescent... cu felurite povești de viață... cu băuturi și colaci... cu dorințe și orizonturi lumești...
Comunitatea în natură... adunată în jurul cântăreților și a focului... liniștită, așezată în sine... mult mai simțitoare și mai puțin vorovitoare... era împresurată de fuiorul suflului muntelui și pârâului, a florilor și picăturilor fine de ploaie...
Natura... minunata ființă ocrotitoare, hrănitoare și răbdătoare... îmbrățișa parcă mica ceată de oameni cu blândețe și o măreție smerită pe care... poate... doar sfinții o pot atinge cu sufletul și cugetul...




 

Comments