Într-o zi cu soare am întâlnit un om frumos.
- Mă pregătesc să le prezint copiilor instrumentele muzicale, îmi povestea cu ochii sclipind de entuziasm.
- Ce interesant! Ce vârstă au? am întrebat-o.
- O... sunt în grupa mare la grădiniță. Știți eu sunt educatoare la Grădinița 56, cea căreia i se mai spune și „curcubeu”.
Întâlnirea s-a aranjat ca de la sine, cu ușurință și repeziciune:
- Desigur că voi veni cu mare drag să le vorbesc despre muzică. Chiar mai mult de atât, voi aduce cu mine și câțiva tineri deosebiți, i-am răspuns.
Așa am cunoscut-o pe doamna Valeria Prefunga, cu o bucurie aproape copilărească de a primi în dar evidența faptului că există oameni care forfotesc cu pasiune pentru a le oferi tot ce este mai bun celor ce le populează viața.
Ne-am dus deci, precum personajele din basme, în lumea basmelor.
Cât ai clipi ne-am trezit în fața a trei grupe de copilași curioși.
Am început a le vorbi celor mici despre muzica albinuțelor și greierașilor, a vântului care șuieră prin pădure, a păsărilor și animăluțelor, a pietrelor și apelor.
Sunt uluitori!
Au înțeles atât de repede că unele sunete sunt produse de aer iar altele prin lovirea sau frecarea unor obiecte...
Le-am cântat, ne-au cântat, am cântat împreună.
A fost o încântare!
p.s. Florile și emoticoanele cu îngerași sunt din partea lor iar zâmbetele largi (și) din partea absolventei mele care, am descoperit că este ca o a doua mamă pentru copilași fiind tot educatoare, tot acolo. Ce mai sincronicitate...
Comments
Post a Comment