De-aş fi apă,
- iubitul meu -
precum cerul aş fi de-albastră
necuprinsă
făr’ de val
Doamne,
cât te iubesc...
de-aş avea cuvinte...
m-aş prelinge suav
până aproape de sufletul tău...
de-aş fi apă...
E lumină pe pământ... când ninge... Căldura se retrage din vecinătatea atingerii... apa își oprește curgerea... lăsând loc unui altfel de lumini... misterioase... clare... distante... atât de intime contemplării... Pașii... se grăbesc pe cărări noi pentru minte... atât de vechi pentru suflet... Inima pulsează a exaltare... E liniște... E bine... Undeva... dincolo de orizontul retinei... frumosul își extinde protector prezența... Privilegiul înaltului... aduce cu sine... departe-vederea... Dorul se cuibărește cuminte... în priviri... în aer... Dorul de Sine...