Poeme
de zile şi nopţi
Poeme
de soare şi stele
Poeme
de foc timid, tăinuit de pulberi cenuşii
Poeme
de vânt rătăcit prin tristeţi
Poeme
de soare tihnit, prea depărtat, prea obosit pentru a-şi mai aşterne dogoarea pe
pustiuri
Poeme
de abis ce dureros desluşeşte scânteietoarea limpezime a adâncurilor
*
M-am
aşezat în faţa focului
şi l-am
gustat
cu
ochii,
cu
părul,
cu
gândul amar al trecerii,
cu faţa
pe care şi-au scris oamenii faptele şi visele,
cu
palmele,
cu
sânii,
cu
coapsele,
cu
pământul impregnat de urma paşilor mei,
şi iar
cu ochii,
cu
părul,
cu faţa
pe care şi-a desenat soarele îndepărtarea şi mistuirea.
*
şi m-am
cutremurat în tăcere...
*
Apoi,
mi-am
chemat fiul din zare
l-am
adăpat,
l-am
sărutat pe creştet,
mi-am
spălat mâinile în părul lui
şi l-am
încredinţat adierii de seară.
*
Şi am
dansat de durere dansul spasmodic al facerii şi risipirii facerii,
al
găsirii şi pierderii şi regăsirii,
al
febrei de a fi aevea în lumea halucinant rotitoare a pierderii şi regăsirii.
Am
dansat de durere... dansul spasmodic...
cu paşi
fragili şi despuiaţi...
*
m-am
prefăcut în vaier şi am pornit în căutarea ta în lume;
s-au
mişcat munţii şi apele dar ochii tăi nu m-au recunoscut
m-am
prefăcut în şuier şi am pornit în căutarea ta în lume;
s-a
rotit înaltul dar buzele tale nu m-au
rostit...
M-am
prefăcut în scâncet şi am pornit în căutarea ta în lume;
şi se
cutremură limpezimea adâncului la gândul tău
căci tu
eşti eu şi eu sunt tu...
*
Cerul
cu
înaltul
şi
necuprinsul
s-a
prăbuşit
cu
vârtej rotitor de linişte
asupra
frunţii
şi
pleoapelor
şi
bidiviului
cel alb
şi
liber...
*
stele
vesele,
stele
triste,
stele
tulburi,
stele
dulci,
stele -
briză,
stele
liniştite,
stele
arămii,
stele
sfredelitoare...
câte
poveşti de însingurare...
*
Lacul
a-nţeles...
*
întunericul
şovăitor
cheamă,
reînvie,
înghite
surd şi lacom
memoria
lumii,
cu
foşnetul frunzelor,
cu
susurul apelor,
cu
coarnele cerbilor,
cu
sângele caprelor,
cu
strigătul păsărilor
*
Lacul a
văzut...
*
răcoarea
subţire,
atingerea-nfiorată
a nopţii
cu
paşi
uşori,
zborul
lin,
duh
pribeag,
se
aşterne-n iarbă,
în
scrum,
pe
pielea poleită de luciul stins al lunii,
pe unda
ce fremătă în arcuirea gleznei,
în
voluptatea nărilor ce adulmecă cu sete...
*
Lacul a
ştiut...
*
Tâmplele
dogoare,
pasul,
sângele,
coapsele,
se-avântă,
se-ntind,
răscolesc
tăcerea,
tulbură
praful şi frunzele şi stelele,
mistuie
buzele şi mâinile,
sughite
suflarea,
arde-ntunericul,
se-ncinge
văpaia paşilor,
a
braţelor,
a
pulpelor,
a
sânilor,
a
gleznelor,
a
prafului,
a
focului,
a
frunzelor,
a
stelelor,
a
pământului,
a
pântecului,
a
rodului...
*
Lacul a
privit...
*
Pământ
fraged, negru, umed
absoarbe-ncet
durerea şi lacrima şi chinul.
Aburul
subţire
învăluie
trupul smintit, căzut în adormire...
*
Lacul
s-a deşteptat...
*
unda
visului
şuierul
şarpelui
unda
visului
şopotul
sângelui
unda
visului
şoaptele
dorului
*
Lacul
s-a-ntristat...
*
unda
visului
gândul
omorului
unda
visului
focul
veninului
unda
visului
cupa
amarului
*
Lacul
s-a-ntunecat...
*
unda
visului
sufletul
fratelui
unda
visului...
*
Lacul a
privit spre adâncuri...
*
chemare
neagră,
chinuitoare,
şerpuitoare
a
dorului,
a
inimii,
a-ntunecimii
*
unda
visului
*
povară
aspră
a
tainei pierderii
a-naltului
a
Soarelui
*
unda
visului
*
vârtej
de spaime,
de
umbre,
de
limanuri
*
unda
visului
*
învolburate
ape,
galbene
talazuri
*
unda
visului
*
îngemănate
lumi
de
lacrimă şi ură
*
unda
visului
*
ceruri
joase, gri, apăsătoare
*
unda
visului
*
cuvinte
nerostite
prea
amare
*
unda
visului
*
Lacul
plânge...
*
Pulbere
albastră nefirească
se-aşează-ncet
pe luciul apei
*
unda
visului
vraja
lacului
*
cioburi
reci
se
sparg,
rănesc
retina afundată în căuşul palmei pentru a vedea drumul vieţii,
alunecă
pe gât, pe umeri, pe haine, pe genunchi, pe vârfuri de picioare
*
lacul
mă cunoaşte
*
mumă
limpede, curată,
trupul
trupului,
spală
rănile
dorului,
spală
chipul
visului,
spală
trupul
focului,
spală faţa
omului
*
nud
năzdrăvan,
despletit,
curăţat
de ape de cleştar şi stele
cheamă
bidiviul
alb,
sălbatic
încalecă
şi-aleargă-n
grădina zorilor
*
rouă,
iarbă,
roz,
petale,
trandafiri
valea
repetă chemarea,
galopului
nebun
ecoul
gândului
pat
moale
de
iarbă şi flori
risipeşte
taina nopţii...
soare
asurzitor
de luminous,
linia
orizontului,
lanul
de trandafiri...
*
joc de
început
de zi,
de
viaţă,
de
femeie,
de
bărbat,
joc de
doi
joc...
în
praf,
în
drum,
împreună,
singur,
alături,
singur,
joc
joc!
joc?
*
unda
văzduhului,
şarpele
soarelui
umed,
scânteietor curge agale apă mare
prea
mult praf,
prea
mult joc
şarpele
soarelui - unda văzduhului