CARMEN VASILE

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...

Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...  

Bucuria e... undeva tupilată în câteva momente aproape furate de liniște în și prin vacarmul lumii... Călătorind prin cotloanele timpului... în scurte momente de dezmeticire din voluptoasa centrifugă de destine... caști ochii la frumos ca o nou descoperită... de mult folosită valență a utilului...    

  Cât de interesantă e... viața... atunci când... nu e interesantă...

  Undeva, în inima munților apuseni... preț de o mică bucată de timp, împletind curiozitatea și pioșenia, am poposit în locul unde s-a născut Crăișorul munților ... Simplitatea și curățenia sunt calități atât de trebuincioase și pentru sufletul omului... Se spune că a lăsat în urma sa doar două obiecte: fluierul și sabia... Pe mine mă interesează fluierul... plasat elegant într-un colț aproape antropomorf...  Vatra... prima vatră deschisă... Oare cum era atmosfera în odaia în care puteai simți îndeaproape ființa de căldură și lumină a focului?... Frumos loc și-a găsit de a veni pe lume...

  După o perioadă luuuuungă și intensă de muncă intelectuală... e timpul să lucrăm și asupra inteligenței corporale... Hai să gândim (și) în afara tiparelor! Hai să fim inventivi! Hai să ne bucurăm: #bucurieînmișcare 

Azi am întâlnit oameni frumoși într-un loc frumos: locul pe care îl visăm... Azi am (re)întâlnit antreprenori abili care știu să provoace... atât cât e necesar pentru a genera un eveniment de succes, să ofere... atât cât e suficient pentru ca participanții să plece cu mințile stârnite și sufletele entuziasmate, să deschidă orizonturi... atât cât să prindă curaj fiece participant... Da, selecția contează... S-au întâlnit studenți, profesori, angajatori... într-un cadru dinamic, motivant. Un fapt de viață valoros bine pus în valoare de organizatori... pornind de la concept, structură, PR, atenția la detalii (atât în sală cât și în pauza de cafea)...  

O sală plină cu poeți... Oameni ce plăsmuiesc imagini în cuvinte... Oameni ce întrețes vise cu viețuiri...  Oameni ce voiesc a se desprinde - fie și timp / netimp de un catren - din terna încarcerare a utilului cotidian... Oameni ce-și pitesc sufletele a ascultare... În acest spațiu liric contemporan am prelungit cuvintele în muzică prin liedurile lui Tiberiu Brediceanu: Cântă puiul cucului, Cine m-aude cântând, Păsărică, mută-ți cuibul, Cât e muntele de-nalt, Miorița III, Pe sub flori mă legănai, Doina Stăncuței . Ca de obicei, pianistul Bogdán Bódis Ádám a găsit cel mai rafinat mod de a acompania melosul aparte a doinelor compuse pe versuri populare.  Dacă nu ar exista Gheorghe Vidican... ar trebui inventat... Omul - instituție reușește cu o sârguință de invidiat să aducă împreună toate generațiile cu toate aspirațiile poetice, să le dea glas într-un context elevat și valoros. Cu voce aspră dar inimă blândă e dedicat poeziei și semenilor... Iată... un om frumos! Serata lirică autent

 

  Aceiași copoaci... aceiași ochi... aceleași picioare... se întâlnesc de 40 de ani... Dar... eterul... privitul... și... mersul... sunt diferite... Copilul de odinioară... s-a ascuns în micile ghidușii ale adultului de acum... Minunea de atunci... e contemplarea de acum... Entuziasmul de atunci... e înnoită acum în forța sufletului de a-și da ghes în fiece zi... Bucuria de atunci... nostalgia de acum... Bucuria de acum... iată ceva cu totul NOU...

dragi ficiori și drage fete să iubiți voi pe-ndelete orice zi și orice oră orice om și-orice făptură   unii cred în Dragobete că li-i dor să țuce fete alții cred în Mărțișor ca al Ceriului fuior ce unește câmp și Soare ca să fie rodul mare   Valentini și Valentine cu bomboane și praline țineți minte că un sfânt a unit prin legământ un păgân și o creștină plătind scump cereasca „vină”   drage fete, dragi ficiori fiți senini și iubitori în tot locul și-n tot pasul semănați și-arați voi dansul   Raiul să vă ocrotească dansul să vi-l însoțească dans în doi cu pas vioi dans ușor încetișor dans-pământ și dans de ape dans de foc și dans de fapte dans de aer și suspine dans de cer și visuri line...