Skip to main content

Muzica pentru cei mici și mari


Într-o zi cu soare am întâlnit un om frumos.
- Mă pregătesc să le prezint copiilor instrumentele muzicale, îmi povestea cu ochii sclipind de entuziasm.
- Ce interesant! Ce vârstă au? am întrebat-o.
- O... sunt în grupa mare la grădiniță. Știți eu sunt educatoare la Grădinița 56, cea căreia i se mai spune și „curcubeu”. 
Întâlnirea s-a aranjat ca de la sine, cu ușurință și repeziciune: 
- Desigur că voi veni cu mare drag să le vorbesc despre muzică. Chiar mai mult de atât, voi aduce cu mine și câțiva tineri deosebiți, i-am răspuns.
Așa am cunoscut-o pe doamna Valeria Prefunga, cu o bucurie aproape copilărească de a primi în dar evidența faptului că există oameni care forfotesc cu pasiune pentru a le oferi tot ce este mai bun celor ce le populează viața.



Ne-am dus deci, precum personajele din basme, în lumea basmelor.
Cât ai clipi ne-am trezit în fața a trei grupe de copilași curioși.
Am început a le vorbi celor mici despre muzica albinuțelor și greierașilor, a vântului care șuieră prin pădure, a păsărilor și animăluțelor, a pietrelor și apelor. 
Sunt uluitori! 
Au înțeles atât de repede că unele sunete sunt produse de aer iar altele prin lovirea sau frecarea unor obiecte...
Le-am cântat, ne-au cântat, am cântat împreună.
A fost o încântare!

p.s. Florile și emoticoanele cu îngerași sunt din partea lor iar zâmbetele largi (și) din partea absolventei mele care, am descoperit că este ca o a doua mamă pentru copilași fiind tot educatoare, tot acolo. Ce mai sincronicitate...

Comments

Popular posts from this blog

Omul: Sunetul Viu

2011 03 18 Vineri TVS ora 18:30 – 19:20 reluare: Sâmbătă 2011 03 19 ora 17:00 - 17:50 / Duminică 2011 03 20 ora 15:00 - 15:50 / Luni 2011 03 21 ora 16:30 - 17:20 Ramona Novicov * Carmen Vasile EMISIUNE TV ARTEFACTE OMUL: SUNETUL VIU Ramona Novicov * Carmen Vasile Invitat: Conf.univ. Dr. CARMEN VASILE Realizator: Conf.univ. Dr. RAMONA NOVICOV Monoopera este un gen nou al spectacolului de operă, în care un singur interpret întruchipează, într-un spaţiu imaginativ, toate personajele. În mod similar, în teatru, această tendinţă de esenţializare a dat naştere monodramei. În ultimii 20 de ani compozitorul EDE TER ÉNYI şi-a dedicat o bună parte din energia creatoare prefigurării acestui gen nou muzical transformând în gânduri muzicale teme care acoperă un vast spaţiu geografic (Japonia – Dincolo de tăcere, Flori Japoneze , India – Mahabharata , Grecia – Sărbătorile lui Ulise , România – Noul Adam , Germania – MephistoFaust , Italia – Divina Comedie , Franţa – Pov

Despre viață 1

  Cât de interesantă e... viața... atunci când... nu e interesantă...

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...