Ede Terényi

 

În 9 martie 2019, pe când lumea... încă părea a fi lume... iar mentorul meu, Ede Terényi încă o viețuia...

părea că... suntem nemuritori... că eternul său îndemn „csináld / fă” abia urmează să prindă viață...

Sunt oameni care mă inspiră prin cunoaștere și inteligență, alții prin căldură sufletească - Ede Terényi purta acel univers sufletesc-spiritual care, pentru mine, era ACASĂ... o casă sofisticată, mereu surprinzătoare, bogat aromată, debordantă de forță de viață sălbatică (acea sălbăticie pe care o găsești în natura blândă a căldării munților înalți cu aer curat și elevat, cu căldură învăluitor-ocrotitoare dar rezervată care îți dă sentimentul că ai nimerit în paradisul terestru... dacă te țin picioarele și inima să urci până acolo).

Avea mintea limpede precum un cristal de mare preț... cu o acuitate de navigare în detaliile trecutului evocat care m-a făcut, iar, să mă rușinez...

Ne-am vorbit... apoi... precum spune Brâncuși în aforismele ce stau la baza monooperei Noul Adam „Intrați! este așa cum nu vă puteți aștepta... este liniștea... Eu merg pe drumul meu, un drum foarte lung ce îmi va fi curmat într-o zi, însă nu știu când; el se încrucișează cu al Dumneavoastră; apoi împreună schimbăm o vorbă... iar Dumneavoastră veți continua calea Dumneavoastră - eu pe a mea!”

Ne-am vorbit... precum bătrânii din vechime... cu vorbe puține dar multe înțelesuri...

„Ai crescut” - mi-a spus...

„Da” - i-am răspuns scurt și amar, știind că și-a încheiat misiunea de părinte spiritual...

Azi... e 12 martie 2022... la ora 10:00 ar fi împlinit 87 de ani...