Buna Vestire

Sunt momente în care totul pare că povestește 

de parcă ar fi împresurat de savoarea unei turte dulci al cărei gust nu poate fi identificat cu papilele gustative pământești...

de parcă lumina ar fi prelungirea unui tărâm de vis, aproape uitat, care atinge retina și sufletul într-un mod misterios ca o blândă mângâiere...

de parcă însăși primăvara ar dansa desculță printre miile de frunzulițe și mlădițe, zorindu-le creșterea...

Azi e Buna Vestire!

Pădurea freamătă până în profunzimi de taină. Cerul se înveșmântează în strălucire intensă, aproape palpabilă. Aerul se rostogolește în bulgări aurii înmiresmați de pulsarea vieții... 

Natura face ce știe cel mai bine să facă: celebrează VIAȚA! 

Pășim în liniște alături... eu și calul meu...

Uneori se oprește brusc pentru a contempla depărtarea...

Alteori se întinde liniștit să pască noua iarbă împletită cu razele solare...

Orizontul a uitat, pentru o clipă, claritatea de azur și s-a înveșmântat în hlamida purpurie...

Undeva... sunt ființe care suferă...

Undeva... sunt ființe care se bucură...

Trăim cu toții de-a valma într-un petic de lume unde se înfiripă primăvara...

 Sunt două drumuri: cel văzut - bătut de pasul omului și cel nevăzut - al apei ce va urca din pământ prin trunchiuri și crengi pentru a se înălța spre văzduh prin frunze și flori.