Aflarea împreună

O fereastră de timp a fost vizibil soarele...

Întâlnirile importante, cu adevărat importante... se cer a fi planificate.

Două variante de doi...

De atâtea ori am trecut printre ei în plimbările mele... abia azi m-am întors instant și i-am văzut în îmbrățișare intimă pe cei din stânga și în prietenie statornică fraternă pe cei din dreapta.

Cât de minunate sunt toate ființele care ființează împreună, cu esențe similare dar în propria lege de creștere.

Precum în Cer așa și pe Pământ...

Undeva... la linia orizontului, unde se împletește în percepția retinei ceea ce coboară cu ceea ce urcă în perfectă armonie... sufletul poate respira ușurat purtat în unda de acasă...

O misterioasă bucurie străbate sufletescul din moment ce fiecare zi crește în lumină: 

solstițiul de iarnă este depășit!

Azi, prietenul meu copac a venit în întâmpinarea trăirii mele 

oferindu-mi vederii muguri pentru noul an...

Pas după pas, potecă după potecă

în timp ce-mi antrenam corpul să meargă doar cu picioarele, lăsând trunchiul și mâinile libere,

impulsul de a imortaliza imaginea ce se așterne în față s-a developat ulterior a fi plin de sens:

uite, drumul de jos... își găsește continuare în drumul de sus...

„There is so much magnificence” se fredona ca de la sine, din senin melodia de mult ascultată...

Întrepătrundere / intimitate / echilibru în doi / susținere reciprocă...

Am stat mult cu el / ei... privindu-i cu admirație...

Sunt atât de frumoase potecile...

poate pentru că poartă ecoul prezenței unui prieten călător...

Totuși... (și) în noul an... îmi fac propriile poteci... cu blândețe... liniște... și bucuria de a fi împreună cu suflete prietene...