La cumpănă dintre ani...
Oamenii se bucură în lumea strălucitoare a orașului... Plugușorul se pornește și trosnește și pocnește...
Sissy tresare la fiecare bubuitură ce-și croiește drum prin eter până în lumea așezată a liniștii... Urechi lungite de ciuleală, ochi sclipitori de scrutare intensă a nevăzutului... musculatură încordată până la ultima fibră... îmi picură în vene fiorul înghețat al pericolului.
Mă opresc cu fermitate și blândețe.
Acesta e momentul - mi-am zis - să învățăm ceva nou: de mii de ani oamenii alungă timpul învechit cu zgomote asurzitoare... hai să ne eliberăm de demonul fricii cu forță sufletească blândă!
Îmi relaxez postura, las umerii jos, îi dau timp să mă imite. Aștept... Cu gesturi timide și ezitante îmi urmează exemplul și își lasă capul jos. Îi tremură piciorul: ar vrea să fugă din fața pericolului dar rămâne... rămâne cu mine... Pășim înainte... încet... calm... recâștigându-ne liniștea cu trudă aproape la fiecare pas...
În ultimele sale ore, spiritul anului 2024 mi-a dăruit una din cele mai valoroase experiențe: liniștea din mijlocul vacarmului...
Seara lasă ușor cortina peste zi, peste an... cu o pâclă de ceață răcoros misterioasă din care retrage treptat luminozitatea.
Bubuielile se intensifică. Herghelia se mișcă cu nervozitate. Sissy Paște liniștită lângă picioarele mele. A înțeles! Am înțeles!
Comments
Post a Comment