Uneori... visele atât de demult visate încât moțăie anchilozate în uitare...
prind viață cu o vigoare surprinzătoare...
Da... s-a întâmplat ca... după ani buni de tânjeală... să ajung pe Toaca...
Sufletul cunoștea chemarea / ochii și picioarele se minunau de Măreția sa...
Privilegiu...
De câte ori... de câte ori pășim în tainițe fără să știm de ele...
Precum darul vieții... privilegiul este revelat după o bucată de vreme... poate...
Spațiul și Înaltul
Înflăcărează sufletul și-i dă ghes să-și amintească de propriul înalt
colmatat de nerozia aflării în lumea cea mică...
*
Lumina lui Dogorel reglează lin respirația nobilei pietre
ce ne-a îngăduit ca așternut în prima noapte petrecută sub cerul liber
sub miraculosul spectacol cosmic... brăzdat aleatoriu de câte o perseidă...
Cascada Duruitoarea
ne alină / alintă oboseala trupului și duhului
cu prospețime serios mlădioasă...
Precum mai toate lucrurile cu adevărat semnificative viețuite...
Toaca își revelează măreția și forma doar după ce ne-am îndepărtat de ea...
Comments
Post a Comment