Skip to main content

Un nou început


O nouă zi / un nou an / un nou zâmbet...
De ce?
Pentru că e soare... e lumină caldă... e aer mustind a sevă de un nou început...

Da... am stat sub vâsc...
Chiar mai mult... am privit cum dansează în adierea de cumpănă de vremi...
Iar dansul... se transformă în caligrafie... iar caligrafia în Eu-ritmie...

Revedere...
cu dorul sufletului de înalt...
ce ușurare,
ce îmbucurare,
gândul că el... a fost acolo mereu...
clar și radios...
Prieten drag, dor de înalt, tovarăș de drum,
Să purcedem în noul an, 
împreună, 
inspirându-ne / respirându-ne
pentru a ști că ne suntem aproape...

Soarele că strălucea,
Pământul că-l picta,
Zarea o lărgea,
Viață că-i dădea...

Împreună pe cale...

Caninul cu blana de soare
Lipitu-sa de sufletul și fața mea
Spre blândă alintare...



 

Comments

Popular posts from this blog

Omul: Sunetul Viu

2011 03 18 Vineri TVS ora 18:30 – 19:20 reluare: Sâmbătă 2011 03 19 ora 17:00 - 17:50 / Duminică 2011 03 20 ora 15:00 - 15:50 / Luni 2011 03 21 ora 16:30 - 17:20 Ramona Novicov * Carmen Vasile EMISIUNE TV ARTEFACTE OMUL: SUNETUL VIU Ramona Novicov * Carmen Vasile Invitat: Conf.univ. Dr. CARMEN VASILE Realizator: Conf.univ. Dr. RAMONA NOVICOV Monoopera este un gen nou al spectacolului de operă, în care un singur interpret întruchipează, într-un spaţiu imaginativ, toate personajele. În mod similar, în teatru, această tendinţă de esenţializare a dat naştere monodramei. În ultimii 20 de ani compozitorul EDE TER ÉNYI şi-a dedicat o bună parte din energia creatoare prefigurării acestui gen nou muzical transformând în gânduri muzicale teme care acoperă un vast spaţiu geografic (Japonia – Dincolo de tăcere, Flori Japoneze , India – Mahabharata , Grecia – Sărbătorile lui Ulise , România – Noul Adam , Germania – MephistoFaust , Italia – Divina Comedie , Franţa – Pov

Despre viață 1

  Cât de interesantă e... viața... atunci când... nu e interesantă...

Pe-un picior de plai...

  Undeva, în inima munților apuseni... preț de o mică bucată de timp, împletind curiozitatea și pioșenia, am poposit în locul unde s-a născut Crăișorul munților ... Simplitatea și curățenia sunt calități atât de trebuincioase și pentru sufletul omului... Se spune că a lăsat în urma sa doar două obiecte: fluierul și sabia... Pe mine mă interesează fluierul... plasat elegant într-un colț aproape antropomorf...  Vatra... prima vatră deschisă... Oare cum era atmosfera în odaia în care puteai simți îndeaproape ființa de căldură și lumină a focului?... Frumos loc și-a găsit de a veni pe lume...