Skip to main content

Cuvinte aniversare pentru Micul Prinț

https://www.youtube.com/watch?v=Hy97tqnEy84

*
el, / micul prinţ / am fost şi eu cândva / acum sunt eu / şi mi-e dor nespus / de el
*
cuvântul / roz -cenuşiu al dimineţii în care / el / a plecat / fără să-şi facă valizele
cuvântul / ocru-carmin al stelei în care locuieşte / el / cu visele lui
cuvântul / albastru al ceriului / cuvântul / galben al nisipului
toate cuvintele / sunt el / cel nevăzut / ascuns / de după sine
*
am visat că nu mă pot trezi / am rostit o formulă magică / şi se făcu zi / l-am văzut pe el / dar tot vis era
*
Din acest vis năzdrăvan se făcu să ne întâlnim cu Cristina Gloria Oprișa care a adunat în marsupiul generos, uneori nărăvaș, al voirii de festival de mic-prinț, oameni, fapte, fenomene, obiecte, gânduri, trăiri, spații de plăsmuire pentru mic și mare (în vârstă și măiestrie), cu pasiune nebunatică, cu suspinul zborului frânt, cu bucuria facerii... Mulțumiri copilului stelar minunat din ea și din noi toți pentru drumul parcurs împreună în galaxia imaginarului ce ne locuiește...

Popular posts from this blog

Pe ghete kangoo la Orașul faptelor bune 2023

Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...  

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...

E lumină pe pământ...

E lumină pe pământ... când ninge... Căldura se retrage din vecinătatea atingerii... apa își oprește curgerea... lăsând loc unui altfel de lumini... misterioase... clare... distante... atât de intime contemplării... Pașii... se grăbesc pe cărări noi pentru minte... atât de vechi pentru suflet... Inima pulsează a exaltare... E liniște... E bine... Undeva... dincolo de orizontul retinei... frumosul își extinde protector prezența... Privilegiul înaltului... aduce cu sine... departe-vederea... Dorul se cuibărește cuminte... în priviri... în aer... Dorul de Sine...