Încet
se lasă seara
în crângul cel de vis visat
Lumina ce nu e
musteşte-n amintirea frunzelor
ce se avântă lacom în străfulgerări lunare
Acolo te-am găsit întâiaşi dată
Suflete,
hoinar, sfios cu fine aripi de sclipiri smarald
Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...