şoapte şoapte şoapte
poposiţi iţi iţi
la
urechea chea chea
lui lui lui
azur ... scâncet
sărut moale umed
pleoape
şi ochi şi buze şi nări
urechi…
pace de
purpură
azur…
*
spasmodicul
timp
mă
umple cu cariile
aşteptării
de tine
şi
fiece clipă salvată din despărţire
pluteşte
insular pe marea tăcerii noastre
unde tu
şi eu suntem ţărmuri
*
ţărm
de vise
soare
aripă
...
acolo
trăim noi
în
taină
*
lumini
şi umbre şi clar-obscururi,
voi,
ce-mi locuiţi sufletul…
aţi
fugit!?
sau
doar vă ascundeţi
de
frica razei lui
ce vă
topeşte-n licoarea de lumină pală?
*
am fost
omăt
înghiţit
de apele lumii din iubirea pentru soare
o pană
rătăcită
în briza înaltului din visul zborului
oftat
însingurat
de dorul căutării chipului tău prin lume...
*
Te
regăsesc
şi
pierd şi regăsesc
în
fiece cută a amintirii
şi a
pielii
umbrelor
cămăşii…
de
frică să nu sparg vraja
arunc
asupra ta cuvinte
ce par
bolovani
rostogoliţi
în
prăpastia
abisului…
şi…
dar…
ah!
