Ziua internațională a poeziei

O sală plină cu poeți...

Oameni ce plăsmuiesc imagini în cuvinte...

Oameni ce întrețes vise cu viețuiri... 

Oameni ce voiesc a se desprinde - fie și timp / netimp de un catren - din terna încarcerare a utilului cotidian...

Oameni ce-și pitesc sufletele a ascultare...

În acest spațiu liric contemporan am prelungit cuvintele în muzică prin liedurile lui Tiberiu Brediceanu: Cântă puiul cucului, Cine m-aude cântând, Păsărică, mută-ți cuibul, Cât e muntele de-nalt, Miorița III, Pe sub flori mă legănai, Doina Stăncuței. Ca de obicei, pianistul Bogdán Bódis Ádám a găsit cel mai rafinat mod de a acompania melosul aparte a doinelor compuse pe versuri populare. 

Dacă nu ar exista Gheorghe Vidican... ar trebui inventat...

Omul - instituție reușește cu o sârguință de invidiat să aducă împreună toate generațiile cu toate aspirațiile poetice, să le dea glas într-un context elevat și valoros. Cu voce aspră dar inimă blândă e dedicat poeziei și semenilor... Iată... un om frumos!

Serata lirică autentică a început după ce formalitatea evenimentului oficial s-a topit în discuții personale, după ce toate felicitările - sincere și de complezență - au fost rostite, după ce toate pozele au fost făcute... Povești de viață personale evocate cu savoare s-au împletit cu lecturi, recitări și doiniri...

Azi... ziua și noaptea sunt egale... Iar noi... în egală măsură ne-am viețuit aflarea pe pământ și în metaforă...