Lumina din miezul întunericului...

 

Prima noapte dintre Crăciun și Bobotează se așterne cu și în liniște peste Cluj și clujenii pe care îi cunosc.

În bună pace și rânduială ne adunăm în miez de noapte pentru a aprinde lumânarea... lumina OMULUI.

Seara... înainte de a ne așeza cu fața și cu sufletul în fața altarului... orașul era scăldat în lumină... în multiplele forme electrice cu care primăria amuză privirile citadinilor în fiecare an.

După miezul nopții conduc atent prin orașul adormit... nu pentru a evita vreun pericol ci... pentru a fi în unda de vrajă a nopții de Crăciun... 

Speram să pot face câteva poze în centru... dar... ciudat... spre deosebire de anii trecuți... în creierii nopții, atunci când și Prâslea cel voinic adoarme lângă merele de aur... miile de luminițe care împodobesc străzi, stâlpi și copaci zac înghițite de întuneric. Economie - mi-am zis. Ce să mai fotografiezi într-o noapte obișnuită? Un pic trist... un pic sărăcăcios... eterul bulevardului Eroilor purta ecoul unor tineri care, cuprinși de euforia momentului, și-au îmbibat corpul cu (poate) prea mult alcohol... Apoi... am resimțit ușurarea copacilor care au scăpat de povara ledurilor năucitoare... iar firescul... s-a așezat în sufletul meu... Da... poate că situația economică ne va (re)deschide calea spre lucrurile firești, așezate, profund umane.

Poză... tot nu am făcut... că... de... nu aș fi căpătat like-uri... dar... împărtășesc aceste gânduri... care poartă impresia caldă a lumânărilor.

CRĂCIUN BINECUVÂNTAT!

OM