Skip to main content

Calea pământului & calea apei

 

În miezul însorit al unei zile ploioase... am urcat la cascada Săritoarea...
Frigul s-a furișat prin umiditate și frunze răpuse la pământ în culori răzlețe care s-au rostit sufletului: e toamnă... 


Undeva, sus... apa și-a făcut loc prin stâncă... iar omul... și-a făcut drum până la ea...

Două căi: calea pământului și calea apei... una care urcă prin trudă... alta care își urmează cursul firesc... una care dă speranță... alta care dă cunoaștere... una care fortifică trupul... alta care hrănește sufletul...

Cum ar fi să fim cascada... acea revărsare naturală a propriei esențe?



Undeva... jos... apele s-au unit cu pământul și s-au pângărit cu colb... o vreme...

Omul și-a făcut pod peste apele de jos... pentru a ajunge la cea de sus...

Lemnul... ce-a fost odinioară viu... și respira ritmic prin plămânii noștri... acum... se așterne sub pași pentru a ne purta din starea de spirit a unui anotimp spre altul...


Comments