Skip to main content

Castelul din Carpați

Îmbrățișând nobila cale de la Cetatea Colț spre Vârful Retezat...
Mai mult decât bucuria regăsirii... este liniștea (re)aflării Acolo... 
acel sentiment viu ce susură precum părăul de munte...
acel spațiu ce șoptește taine atât de bine cunoscute prin paserile ceriului și foșnetul codrului... prin aroma reavănă și suculentă ce mustește a forțe de viață...  

Cetatea... atât de impresionantă și pentru Jules Verne
azi privește în liniște spre vale...
uneori... un fior de moarte se strecoară de pe zidurile frisonate de atâția pași curioși... dar pre puțin dispuși spre compasiune...

Pentru câteva momente Vârful Retezat ni s-a arătat prin pătura norilor...
E uluitor... dar... e cât se poate de firesc... 
precum o mare iubire ce-și croiește drum prin timp și spațiu 
doar pentru a atinge sufletul drag cu o caldă undă...


Împletire de timpuri
Împletire de substanțe
uneori păsările au trup de carne... alteori de piatră...
uneori... castelul pare ctitorit în Ev mediu... alteori... pare a fi acolo de milenii...


 Drumul e 
blând... dar serios
luminos... dar misterios
primitor... dar primejdios

Comments