Întămplări neîntâmplătoare

Copil fiind... păduri cutreieram...

dar nu știam, dar nu știam...

de hram și neam...

și pași tihniți și gând curat...

ce înaintea mea s-a preumblat...

prin lut și ram...

...

Da... s-a întâmplat ca... după mai multe decenii să revin, cu un tovarăș de drum, în pădurea copilăriei care... mi-a rămas pe retina imaginației ca un loc feeric precum dumbrava minunată din care mai lipsește Lizuca și Patrocle (cei din generația mea știu la ce mă refer).

E cu adevărat minunată...

După zeci de ore de examene și pregătiri pentru examene privirea mi-era însetată de natură...

și... iată...

doar la câțiva pași de casă (18 Km)... frumosul trăiește plenar... uneori stingher căci... oamenii au cam uitat să se bucure de el...

FRUMOSUL DIN PROXIMITATE

oare va fi doar titlu de postare sau titlu pentru cine știe ce altceva?...

frumosul din proximitate...

De ce flori?

De ce să întrerupi brusc discuția cu un om care a călătorit câteva sute de kilometri ca să puteți vorbi de dragul unei flori?

Ce putea avea mai grabnic de spus o mică floare?

Nimic... nu grăia nimic... dar bucuria tupșorului ei mic sub razele solare era magnifică!...

Aproape și departe

Timpul și netimpul

Grafia figurativă topită în nonfigurativ și simbolic...

Loc de stat... privit... cugetat...

Acum înțeleg basmele și povestirile care ne înfățișează zânele dansând pe asemenea câmpuri înmiresmate...

Eu... am dansat doar cu privirea... și (un pic) cu sufletul...

Comments

Pe ghete kangoo la Orașul faptelor bune 2023

Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...

E lumină pe pământ...

E lumină pe pământ... când ninge... Căldura se retrage din vecinătatea atingerii... apa își oprește curgerea... lăsând loc unui altfel de lumini... misterioase... clare... distante... atât de intime contemplării... Pașii... se grăbesc pe cărări noi pentru minte... atât de vechi pentru suflet... Inima pulsează a exaltare... E liniște... E bine... Undeva... dincolo de orizontul retinei... frumosul își extinde protector prezența... Privilegiul înaltului... aduce cu sine... departe-vederea... Dorul se cuibărește cuminte... în priviri... în aer... Dorul de Sine...

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...

CARMEN VASILE

Search This Blog