Triptic

 

În aceeași zi... în același loc... mi se încredințează privirii trei ipostaze ale firii...

Oul matricial... suav conținut în sine... robust în formă... delicat în nuanță... 

Incarnatus...

Bulgăre de viață florală determinată să-și parcurgă drumul până la capăt... în liniște... printre claxoane și pași grăbiți...

 

Solaris...

Privesc soarele printre petale... frunze... fluturi...

Magnolia știe să-L păstreze pe suprafața voluptoasă a petalelor ca pe o peliculă de strai de sărbătoare... dar mai știe și să-L îngăduie să-i străbată pulpa voluptoasă pentru a se cuibări în retina mea...

Carnagiu floral...

Pământul nu e o amenințare... E un prieten tăcut ce primește blând și responsabil fiecare petală smulsă frumuseții...

Mă revolt în sinea mea: de ce trebuie să fie atât de scurt timpul fascinației!? Dacă aș putea aș ține inflorescența în sărbătoare doar cu forța sufletului... dar ea... floarea... se grăbește domol... spre un nou ciclu de viață!...

Azi... e Paștele Cosmic... Floriile în calendarul ortodox... Pesah în calendarul evreiesc...