Skip to main content

Împreună cu fenomenul Mága Zoltán

Carmen Vasile, Mága Zoltán
Carmen Vasile, Mága Zoltán 

Dacă vorbim despre Mága Zoltán se înțelege de la sine că ne referim la un fenomen
Dincolo de muzicalitatea ieșită din comun, dincolo de abilitățile tehnice de mare virtuozitate premiate deja de la vârsta de 12 ani, dincolo de cunoașterea unui repertoriu foarte vast, dincolo de popularitatea copleșitoare... Mága Zoltán este un bulgăre de energie debordantă care electrizează spațiul cu generozitate și o autostăpânire care stârnesc, în mod firesc, aplauze însuflețite și impresii superlative.


Sărbătorim succesul!
După multe ore de repetiții și un bogat coctail de emoții, cele cinci scene din János vitéz de Kacsóh Pongrác și Bánk Bán de Erkel Ferenc interpretate de studenții anului I și II PKE au stârnit ropote de aplauze!
Felicitări și succes, dragii mei!


Suntem bucuroși și onorați să facem parte din concertul maestrului Mága Zoltán, despre care se știe că este foarte selectiv cu artiștii invitați. 

Evenimentul propus de baritonul de talie internațională Molnár Levente și sprijinit de Universitatea Creștină Partium a fost memorabil atât pentru public cât și pentru studenții care aspiră la cariere muzicale internaționale.

Comments

Popular posts from this blog

Pe ghete kangoo la Orașul faptelor bune 2023

Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...  

E lumină pe pământ...

E lumină pe pământ... când ninge... Căldura se retrage din vecinătatea atingerii... apa își oprește curgerea... lăsând loc unui altfel de lumini... misterioase... clare... distante... atât de intime contemplării... Pașii... se grăbesc pe cărări noi pentru minte... atât de vechi pentru suflet... Inima pulsează a exaltare... E liniște... E bine... Undeva... dincolo de orizontul retinei... frumosul își extinde protector prezența... Privilegiul înaltului... aduce cu sine... departe-vederea... Dorul se cuibărește cuminte... în priviri... în aer... Dorul de Sine...    

Peisaj de iarnă...

Ieși... ieși în natură și... respiră... E frig... îți îngheață urechile și nasul... dar... e loc de trăit... loc de iubit viața... loc de iubit ființele... Calul, etern tovarăș de drum, te iubește la fel de mult cu sau fără fard... cu sau fără haine de firmă... cu sau fără mașină de lux (dar... întotdeauna cu morcovi...). Te iubește pentru că ești acolo. Te iubește... pentru că așa știe să trăiască: în sălbăticie sau în devoțiune față de om... Contemplă apoi drumul... urma vizibilă a obiceiului oamenilor de a trece prin acel loc... Cât de fascinantă e liniștea ulițelor adâncite în adormirea iernii... Cât de tentant și ușor e să pășești pe o asemenea cale... unde... dacă ești cu adevărat atent îți poți auzi propria ființă surâzând la fiecare pas... E simplu... e frumos... Contemplă apoi... apa... care meditează în neclintire înghețată... Gândul ei... e cerul... mereu schimbător... Acum s-a închis în sine sub crusta translucidă. S-a ascuns de frigul de afară precum sufletul omului...