Ziua... cuvintele îngăduie lumina cerului să treacă prin bolta materiei ruginite și ochiul omului să citească semnele văzduhului ce sunt goluri în substanța pământului...
Noaptea... spațiile - semne luminează însele prin puterea tehnologiei...
Ce bucurie să-l revăd pe
Liviu Mocan
și gândurile sale sculpturale arcuite între două petece de pământ verde, să-l ascult pe Pavel Susara
într-un discurs în care traduce urechii minții ceea ce vede ochiul mai mult sau mai puțin adormit vederii și să mă joc în realitatea augmentată virtual de Andra Purdea...
No comments:
Post a Comment